Diplomă de excelenţă în domeniul urbanismului participativ pentru APZR, din partea Registrului Urbanistilor Romani

http://www.rur5vest.blogspot.ro/

http://ziuadevest.ro/economic/40872-diplom-de-excelen-in-domeniul-urbanismului-participativ-pentru-apzr.html

http://www.timisoaraexpress.ro/stiri-locale-timisoara/diploma-de-excelenta-in-urbanism-participativ_10638

ImagineP1000042P1000073

Anunțuri

25 Iulie, 2013 at 6:42 pm Lasă un comentariu

CRESTEREA CALITATII VIETII IN CARTIERE IN DEZBATERE LA PRIMARIA TIMISOARA

Joi  17.01.2012 intre orele 13.00-16.00, in sala de sedinte a consiliului local Timisoara, specialistii care au elaborat noul proiect de PUG al Timisoarei, vor prezenta public reglementarile urbanistice pe care acestia le propun  pentru cresterea calitatii vietii in zonele rezidentiale ( cartierele ) Municipiului Timisoara.

Va reamintim ca pana in prezent GIPRO impreuna cu APZR si DUNOS au mai participat la doua prezentari publice organizate de catre Directia Urbanism- Compartimentul coordonare PUG care au avut ca teme :

–  Spatiu public, silueta urbana, proiecte majore ( 13.12.2012)

–  Mediu, agrement, sport ( 04.12.2012)

Propunerile  formulate de catre cele 3 organizatii neguvernamentale din Timisoara pe marginea proiectelor suspuse consultarii publice vor fi postate in perioada imediat urmatoare pe site-urile acestor asociatii imediat ce acestea vor fi inregistrate la secretariatul primariei Municipiului Timisoara.

13 Ianuarie, 2013 at 8:56 pm Lasă un comentariu

ANGAJAMENTUL TAU, SOLUTIA NOASTRA !

Incepand cu data de  21.12.2012, Asociatia Grupul de Initiativa in Promovarea Opiniei Publice-GIPRO impreuna cu Asociatia Proprietarilor din Zone Rezidentiale–APZR si Asociatia Dumbravita Noastra-DUNOS a initiat o campanie de interpelare publica a tuturor persoanelor care si-au depus candidatura pentru functiile de parlamentar in Colegiul 2 Senat si Colegiul 4 Camera deputatilor – Timis

Scopul acestei campanii de interpelare publica intitulata ,, Angajamentul tau, alegerea noastra’’ este acela de a afla care este strategia si planul de actiune pe care candidatii la fotoliile de parlamentar inteleg sa si le asume in mod public pentru rezolvarea uneia din cele mai mari probleme cu care se confrunta cetatenii care locuiesc in colegiile in care acestia au ales sa candideze respectiv poluarea industriala.

Pentru realizarea obiectivului stabilit de cele 3 asociatii neguvernamentale , fiecaruia din cei 12 candidati la functia de parlamentar i s-a comunicat  cate o interpelare continand un numar de 6 intrebari prin intermediul carora mediul asociativ doreste sa obtina un instrument de monitorizare post campanie asupra modului in care viitorii parlamentari inteleg sa isi respecte angajamentele asumate.

La data de 30.11.2012 cele trei asociatii vor centraliza  raspunsurile primite de la candidati dupa care vor intocmi un material de informare pe care, in perioada 03-07.12.2012, il vor comunica  cetatenilor care locuiesc in colegiile mai sus mentionate pentru ca acestia sa poata alege in cunostinta de cauza care este persoana pe care inteleg sa o mandateaze cu rezolvarea problemei sesizate.

Continutul integral al interpelarii comunicate fiecaruia din cei 12 candidati il puteti gasi aici 

25 Noiembrie, 2012 at 9:39 pm Lasă un comentariu

Legea nr. 350/2001

Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul
Info:
– publicata in Monitorul Oficial nr. 373 din 10 iulie 2001
– in vigoare din 10 iulie 2001
– modificata prin mai multe acte normative, dintre care cel mai recent din : OUG nr. 7/2011, publicata in M.Of. nr. 111/2011, in vigoare din 14 februarie 2011.
-/-
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1
(1) Teritoriul României este parte a avuţiei naţionale de care beneficiază toţi cetăţenii ţării, inclusiv prin gestionarea proceselor de dezvoltare prin activităţile de amenajare a teritoriului, urbanism sau de dezvoltare urbană durabilă ale autorităţilor publice centrale şi locale.
(2) Autorităţile administraţiei publice sunt gestionarul şi garantul acestei avuţii, în limitele competenţelor legale.
(3) În vederea asigurării dezvoltării echilibrate, coerente şi durabile a teritoriului naţional, autorităţile administraţiei publice locale îşi armonizează deciziile de utilizare a teritoriului, în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.
(4) Statul, prin intermediul autorităţilor publice, are dreptul şi datoria de a asigura, prin activitatea de urbanism şi de amenajare a teritoriului, condiţiile de dezvoltare durabilă şi respectarea interesului general, potrivit legii.
(5) Gestionarea spaţială a teritoriului urmăreşte să asigure indivizilor şi colectivităţilor dreptul de folosire echitabilă şi responsabilitatea pentru o utilizare eficientă a teritoriului, condiţii de locuire adecvate, condiţii de muncă, de servicii şi de transport ce răspund diversităţii nevoilor şi resurselor populaţiei, reducerea consumurilor de energie, asigurarea protecţiei peisajelor naturale şi construite, conservarea biodiversităţii şi crearea de continuităţi ecologice, securitatea şi salubritatea publică, raţionalizarea cererii de deplasări, calitate estetică şi arhitecturală, protejarea identităţii arhitecturale şi culturale a localităţilor urbane şi rurale.
Art. 2
(1) Gestionarea spaţială a teritoriului ţării constituie o activitate obligatorie, continuă şi de perspectivă, desfăşurată în interesul colectivităţilor care îl folosesc, în concordanţă cu valorile şi aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul european.
(2) Gestionarea spaţială a teritoriului asigură indivizilor şi colectivităţilor dreptul de folosire echitabilă şi responsabilitatea pentru o utilizare eficientă a teritoriului.
3. Gestionarea se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale, precum şi la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional, naţional şi european.
Art. 3
Activitatea de amenajare a teritoriului trebuie să fie: globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor.
Art. 4
Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate:
a) operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului;
b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor;
c) normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii.
Art. 5
Activitatea de amenajarea a teritoriului şi de urbanism trebuie să se desfăşoare cu respectarea autonomiei locale, pe baza principiului parteneriatului, transparenţei, descentralizării serviciilor publice, participării populaţiei în procesul de luare a deciziilor, precum şi al dezvoltării durabile, conform cărora deciziile generaţiei prezente trebuie să asigure dezvoltarea, fără a compromite dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare proprie.
Art. 6
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale răspund, potrivit prezentei legi, de activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
CAPITOLUL II
Domeniul de activitate
SECŢIUNEA 1
Amenajarea teritoriului
Art. 7
Scopul de bază al amenajării teritoriului îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale ţării, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficienţei relaţiilor economice şi sociale dintre acestea.
Art. 8
Activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întregul teritoriu al României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean.
Art. 9
Obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt următoarele:
a) dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora;
b) îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane;
c) gestionarea în spiritul dezvoltării durabile a resurselor naturale şi a peisajelor naturale şi culturale;
d) utilizarea raţională a teritoriului.
e) conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale.
SECŢIUNEA a 2-a
Urbanismul
Art. 10
Urbanismul are ca principal scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung.
Art. 11
Activitatea de urbanism cuprinde toate localităţile ţării, organizate în reţea, pe baza ierarhizării şi distribuţiei echilibrate a acestora în teritoriu. Aplicarea obiectivelor are în vedere întregul teritoriu administrativ al oraşelor şi comunelor sau zone din acestea.
Art. 12
Urbanismul urmăreşte stabilirea direcţiilor dezvoltării spaţiale a localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor.
Art. 13
Principalele obiective ale activităţii de urbanism sunt următoarele:
a) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii;
b) crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap;
c) utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite;
d) protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural;
e) asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale;
f) protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale.
SECŢIUNEA a 3-a
Strategia de dezvoltare teritorială, activităţi de amenajare a teritoriului şi de urbanism
Art. 14
(1) Activităţile principale de amenajare a teritoriului şi de urbanism constau în transpunerea la nivelul întregului teritoriu naţional a strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare durabilă în profil teritorial, precum şi urmărirea aplicării acestora în conformitate cu documentaţiile de specialitate legal aprobate.
(2) Strategiile, politicile şi programele de dezvoltare durabilă în profil teritorial, prevăzute la alin. (1), se fundamentează pe Strategia de dezvoltare teritorială a României.
(3) Strategia de dezvoltare teritorială a României este documentul programatic pe termen lung prin care sunt stabilite liniile directoare de dezvoltare teritorială a României, bazat pe un concept strategic, precum şi direcţiile de implementare pentru o perioadă de timp de peste 20 de ani, la scară regională, interregională, naţională, cu integrarea aspectelor relevante la nivel transfrontalier şi transnaţional.
(4) În procesul de implementare, Strategia de dezvoltare teritorială a României se bazează pe:
a) sistemul de politici publice teritoriale, în conformitate cu obiectivele Strategiei de dezvoltare teritorială a României şi cu evoluţiile din domeniu la nivelul Uniunii Europene;
b) metodologia de prioritizare a proiectelor, astfel încât investiţiile publice care decurg din Strategia de dezvoltare teritorială a României să fie considerate investiţii publice de interes naţional;
c) sistemul naţional de observare a dinamicii teritoriale, elaborare a scenariilor de dezvoltare teritorială, evaluare a impactului teritorial al politicilor şi pe sisteme de fundamentare tehnică a deciziilor în dezvoltarea teritorială;
d) crearea de parteneriate interinstituţionale, intersectoriale şi teritoriale pentru promovarea şi implementarea proiectelor strategice vizând coeziunea teritorială.
(5) Metodologia prevăzută la alin. (4) lit. b) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 141
În elaborarea Strategiei de dezvoltare teritorială a României, trebuie urmărite principiile strategice privind:
a) racordarea teritoriului naţional la reţeaua europeană şi intercontinentală a polilor de dezvoltare şi a coridoarelor de transport;
b) dezvoltarea reţelei de localităţi şi structurarea zonelor funcţionale urbane;
c) promovarea solidarităţii urban-rural şi dezvoltarea adecvată a diferitelor categorii de teritorii;
d) consolidarea şi dezvoltarea reţelei de legături interregionale;
e) protejarea, promovarea şi valorificarea patrimoniului natural şi cultural.
Art. 15
Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism au ca obiect:
a) cercetarea în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului şi elaborarea studiilor de fundamentare a strategiilor, politicilor şi documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
b) constituirea, întreţinerea, extinderea şi dezvoltarea bazei de date urbane şi teritoriale standardizate şi compatibile, inclusiv în conformitate cu directiva INSPIRE transpusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2010;
c) elaborarea strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare urbană şi teritorială;
d) elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului;
e) elaborarea documentaţiilor de urbanism;
f) gestionarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
g) elaborarea de acte cu caracter normativ sau de normative în domeniu;
h) monitorizarea şi controlul privind transpunerea în fapt a strategiilor, politicilor, programelor şi operaţiunilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Art. 16
În vederea asigurării personalului de specialitate necesar pentru buna desfăşurare a activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei cooperează cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu instituţiile de învăţământ superior şi cu organizaţiile profesionale în domeniu, pentru organizarea şi desfăşurarea unor programe de formare profesională, specializare şi perfecţionare continuă.
CAPITOLUL III
Atribuţii ale administraţiei publice
SECŢIUNEA 1
Atribuţiile administraţiei publice centrale
Art. 17
Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este coordonată de Guvern, care stabileşte, în baza strategiilor naţionale de dezvoltare, prin Programul de guvernare, linii directoare, politici sectoriale, programe şi proiecte prioritare.
Art. 18
(1)Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor este autoritatea administraţiei publice centrale pentru planificare teritorială, amenajarea teritoriului şi urbanism, având în această calitate următoarele atribuţii:
a) elaborarea, sub coordonarea primului-ministru, a Strategiei de dezvoltare teritorială a României şi a politicilor publice în conformitate cu obiectivele acesteia;
b) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional;
c) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului regional, care fundamentează planurile de dezvoltare regională;
c1) iniţierea şi coordonarea elaborării sau actualizării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru zonele care cuprind monumente istorice înscrise în lista patrimoniului mondial;
c2) identificarea, delimitarea şi stabilirea prin hotărâre a Guvernului, cu consultarea autorităţii administraţiei publice centrale responsabile din domeniul mediului, a celei responsabile din domeniul culturii şi patrimoniului naţional, după caz, precum şi a autorităţilor administraţiei publice locale, a teritoriilor cu valoare remarcabilă prin caracterul lor de unicitate şi coerenţă peisageră, teritorii având valoare particulară în materie de arhitectură şi patrimoniu natural sau construit ori fiind mărturii ale modurilor de viaţă, de locuire sau de activitate şi ale tradiţiilor industriale, artizanale, agricole ori forestiere;
c3) întocmirea de regulamente-cadru de urbanism, arhitectură şi peisaj, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se detaliază ulterior prin planurile urbanistice generale, pentru teritoriile identificate la lit. c2), în vederea conservării şi punerii în valoare a acestora şi a păstrării identităţii locale;
c4) stabilirea, împreună cu autoritatea administraţiei publice centrale responsabilă cu domeniul turismului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a zonelor turistice de interes naţional, respectiv zona costieră, zone montane şi alte categorii de teritorii stabilite prin acte normative pentru care iniţiază şi coordonează documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului şi regulamente-cadru de urbanism şi arhitectură în vederea asigurării condiţiilor de dezvoltare durabilă şi de păstrare a identităţii locale, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
c5) iniţierea planurilor de amenajare a teritoriului zonal regional care fundamentează din punct de vedere teritorial planurile de dezvoltare regională;
d) elaborarea Regulamentului general de urbanism;
e) avizarea proiectelor de acte normative referitoare la activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
f) colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale administraţiei publice centrale, pentru fundamentarea, din punct de vedere al amenajării teritoriului şi al urbanismului, a programelor strategice sectoriale;
g) colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, cu consiliile judeţene şi consiliile locale, precum şi urmărirea modului în care se aplică programele guvernamentale, Strategia de dezvoltare teritorială şi liniile directoare ale acesteia, planurile de amenajarea teritoriului şi urbanism, la nivel regional, judeţean şi local.
h) avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit competenţelor stabilite prin prezenta lege.
(2) În vederea asigurării coerenţei măsurilor de dezvoltare regională în ansamblul dezvoltării teritoriului naţional, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului:
a) va desemna un reprezentant în Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională;
b) va desemna câte un reprezentant fără drept de vot, care va face parte din consiliile pentru dezvoltare regională;
c) va delega din cadrul structurilor proprii, pentru agenţiile de dezvoltare regională, cel puţin un specialist în amenajarea teritoriului şi urbanism.
Art. 19
(1) În îndeplinirea atribuţiilor sale Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei utilizează informaţii de sinteză la nivel naţional din toate domeniile de activitate economică şi socială.
(2) Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt obligate să furnizeze Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, la cerere, informaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Art. 20
Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei poate solicita autorităţilor administraţiei publice locale să elaboreze sau să modifice o documentaţie de urbanism sau de amenajare a teritoriului, în vederea aprofundării, detalierii sau aplicării unor prevederi cuprinse în programele strategice sectoriale ale Guvernului, precum şi pentru respectarea intereselor generale ale statului.
SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice judeţene
Art. 21
Consiliul judeţean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel judeţean, conform legii.
Art. 22
(1) Consiliul judeţean stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. În acest scop coordonează activitatea consiliilor locale şi le acordă asistenţă tehnică de specialitate.
(2) Consiliul judeţean asigură preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, regional şi zonal în cadrul documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităţilor din judeţ, asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului judeţean, a planurilor zonale de amenajare a teritoriului care sunt de interes judeţean şi le aprobă conform prevederilor legii.
(3) În activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism consiliile judeţene sunt sprijinite de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, precum şi de alte ministere şi organe ale administraţiei publice centrale.
Art. 23
Consiliul judeţean poate solicita consiliilor locale să elaboreze sau să actualizeze o documentaţie de amenajare a teritoriului sau de urbanism, în vederea asigurării aplicării unor prevederi cuprinse în programele de dezvoltare a judeţului; solicitarea se transmite consiliului local, însoţită de expunerea motivelor care au stat la baza hotărârii consiliului judeţean şi de termenul fixat pentru elaborarea sau modificarea documentaţiei.
Art. 24
(1) În îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul judeţean utilizează informaţii de sinteză la nivelul judeţului din toate domeniile de activitate economico-socială.
(2) Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt obligate să furnizeze cu titlu gratuit autorităţilor publice judeţene şi locale informaţii din domeniile lor de activitate pentru teritoriul judeţului respectiv, iar consiliile locale sunt obligate să furnizeze informaţii referitoare la dezvoltarea economico-socială şi urbanistică a localităţilor.
Art. 241
Preşedintele consiliului judeţean, prin structura din cadrul aparatului de specialitate a Consiliului judeţean condusă de arhitectul-şef, are următoarele atribuţii în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului:
a) asigură elaborarea de proiecte de strategii de dezvoltare teritorială şi le supune aprobării consiliului judeţean;
b) asigură elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului judeţean;
c) propune asocierea, în condiţiile legii, a judeţului cu comunele şi oraşele interesate şi coordonează elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului zonale;
d) supune aprobării consiliului judeţean, în baza referatului tehnic al arhitectului-şef, documentaţiile de amenajare a teritoriului;
e) acţionează pentru respectarea şi punerea în practică a prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului aprobate.
SECŢIUNEA a 3-a
Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
Art. 25
(1) Consiliul local coordonează şi răspunde de întreaga activitate de urbanism desfăşurată pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale şi asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor componente ale comunei sau oraşului.
(2) Consiliul local cooperează cu consiliul judeţean şi este sprijinit de acesta în activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Art. 26
Consiliul local cooperează în procesul de întocmire a programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor şi cu instituţii, agenţi economici, organisme şi organizaţii neguvernamentale de interes naţional, judeţean sau local.
Art. 27
(1) În îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul local utilizează informaţii din toate domeniile de activitate economico-socială.
(2) Serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, agenţii economici, organismele şi organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea la nivel local au obligaţia să furnizeze cu titlu gratuit informaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel local.
Art. 271
Primarul/Primarul general al municipiului Bucureşti, prin structura responsabilă cu urbanismul condusă de arhitectul-şef din cadrul aparatului de specialitate, are următoarele atribuţii în domeniul urbanismului:
a) asigură elaborarea de proiecte de strategii de dezvoltare urbană şi teritorială şi le supune aprobării consiliului local/general;
b) asigură elaborarea planurilor urbanistice aflate în competenţa autorităţilor publice locale, în conformitate cu prevederile legii;
c) supune aprobării consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în baza referatului tehnic al arhitectului-şef, documentaţiile de urbanism, indiferent de iniţiator;
d) acţionează pentru respectarea şi punerea în practică a prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate.
SECŢIUNEA a 4-a
Certificatul de urbanism
Art. 28
Aplicarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate se asigură prin eliberarea certificatului de urbanism.
Art. 29
(1) Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administraţiei publice judeţene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare, potrivit legii.
(2) Certificatul de urbanism este obligatoriu pentru adjudecarea prin licitaţie a lucrărilor de proiectare şi de execuţie a lucrărilor publice, precum şi pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale de comasare, respectiv de dezmembrare a bunurilor imobile în cel puţin 3 parcele. În cazul vânzării sau cumpărării de imobile, certificatul de urbanism cuprinde informaţii privind consecinţele urbanistice ale operaţiunii juridice, solicitarea certificatului de urbanism fiind în acest caz facultativă.
(3) Certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoaşterea datelor şi a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil.
(4) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare.
(5) În certificatul de urbanism se va menţiona în mod obligatoriu scopul eliberării acestuia.
(6) Certificatul de urbanism pentru destinaţii speciale se eliberează în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor aferente obiectivelor cu caracter militar, elaborate şi aprobate de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază, după caz, pe baza avizului Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Art. 30
Pentru aceeaşi parcelă se pot elibera mai multe certificate de urbanism, dar conţinutul acestora, bazat pe documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, şi celelalte reglementări în domeniu trebuie să fie aceleaşi pentru toţi solicitanţii. În acest scop nu este necesară solicitarea actului de proprietate asupra imobilului, în vederea emiterii certificatului de urbanism.
Art. 31
Certificatul de urbanism cuprinde următoarele elemente privind:
a) regimul juridic al imobilului – dreptul de proprietate asupra imobilului şi servitutile de utilitate publică care grevează asupra acestuia; situarea imobilului – teren şi/sau construcţiile aferente – în intravilan sau în extravilan; prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului – zone protejate, interdicţii definitive sau temporare de construire –, dacă acesta este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice din România şi asupra căruia, în cazul vânzării, este necesară exercitarea dreptului de preempţiune a statului potrivit legii, precum şi altele prevăzute de lege. Informaţiile privind dreptul de proprietate şi dezmembrămintele acestuia vor fi preluate din cartea funciară, conform extrasului de carte funciară pentru informare.
b) regimul economic al imobilului – folosinţa actuală, destinaţii admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă, reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei;
c) regimul tehnic al imobilului – procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor, echiparea cu utilităţi, edificabil admis pe parcelă, circulaţii şi accese pietonale şi auto, parcaje necesare, alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului, înălţimea minimă şi maximă admisă.
Art. 311
(1) Dreptul de construire se acordă potrivit prevederilor legale, cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi regulamentelor locale de urbanism aferente, aprobate potrivit prezentei legi.
(2) Schimbarea regimului juridic, economic sau tehnic al terenului, potrivit legii, poate fi condiţionată de asigurarea căilor de acces, a dotărilor publice şi echipamentelor tehnice necesare funcţionării coerente a zonei.
(3) În cazul parcelelor cu geometrii neregulate, incompatibile cu structura şi parametrii zonei proiectaţi prin documentaţiile de urbanism sau amenajare a teritoriului, schimbarea regimului juridic, economic sau tehnic al terenului, potrivit legii, poate fi condiţionată de modificarea limitelor parcelelor respective, cu acordul proprietarilor, prin reconfigurarea acestora pe baza unui plan urbanistic zonal, aprobat potrivit legii, cu actualizarea ulterioară a planului cadastral al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, respectiv a evidenţelor de carte funciară.
(4) La emiterea autorizaţiei de construire de către autoritatea publică competentă, pe lângă prevederile documentaţiilor de urbanism şi ale regulamentelor locale de urbanism aferente acestora, vor fi avute în vedere următoarele aspecte:
a) existenţa unui risc privind securitatea, sănătatea oamenilor sau neîndeplinirea condiţiilor de salubritate minimă;
b) prezenţa unor vestigii arheologice. Autorităţile abilitate eliberează Certificatul de descărcare de sarcină arheologică sau instituie restricţii prin avizul eliberat, în termen de 3 luni de la înaintarea de către beneficiar/finanţator a Raportului de cercetare arheologică, elaborat în urma finalizării cercetărilor;
c) existenţa riscului de încălcare a normelor de protecţie a mediului;
d) existenţa riscului de a afecta negativ patrimoniul construit, patrimoniul natural sau peisaje valoroase – recunoscute şi protejate potrivit legii;
e) existenţa riscurilor naturale de inundaţii sau alunecări de teren;
f) evidenţierea unor riscuri naturale şi/sau antropice care nu au fost luate în considerare cu prilejul elaborării documentaţiilor de urbanism aprobate anterior pentru teritoriul respectiv.
(5) Pentru terenul trecut în intravilan în baza prevederilor Planului urbanistic general nu este necesară scoaterea din circuitul agricol.
Art. 312
În baza prevederilor Planului urbanistic general, autorizaţiile de construire se emit direct pentru zonele pentru care există reglementări privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor, cuprinse în Regulamentul local de urbanism – R.L.U., aferent acestuia.
Art. 313
Zonele asupra cărora s-a instituit un anumit regim de protecţie sau interdicţie, care nu pot fi suficient reglementate prin Planul urbanistic general, se vor evidenţia/delimita în cadrul acestuia în vederea detalierii prin planuri urbanistice zonale.
Art. 32
(1) În cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare a prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condiţiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiţii o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism:
a) să respingă în mod justificat cererea de modificare a prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate;
b) să condiţioneze autorizarea investiţiei de elaborarea şi aprobarea de către autoritatea publică locală competentă a unui plan urbanistic zonal;
c) să condiţioneze autorizarea investiţiei de elaborarea unui plan urbanistic zonal, prin grija investitorului privat, în condiţiile legii, şi de aprobarea acestuia de către autoritatea publică locală, numai în situaţia solicitării construirii de parcuri industriale, parcuri tehnologice, supermagazine, hipermagazine, parcuri comerciale, parcuri culturale, zone de producţie, zone de dezvoltare a unor ansambluri rezidenţiale noi, infrastructură de transport, în situaţia extinderii intravilanului localităţii cu cel puţin 10.000 m2 pentru funcţiuni de locuire sau cu cel puţin 5.000 m2 pentru funcţiuni de servicii sau producţie;
d) să condiţioneze autorizarea investiţiei de elaborarea şi aprobarea unui plan urbanistic de detaliu;
e) să permită întocmirea documentaţiei tehnice pentru autorizaţia de construire, în situaţia solicitării construirii pe o parcelă în cadrul unui front continuu construit preexistent în care clădirile de pe parcelele adiacente au acelaşi regim de înălţime cu cel solicitat.
(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c), iniţierea planului urbanistic zonal se face după obţinerea unui aviz de oportunitate întocmit de arhitectul-şef şi aprobat, după caz, conform competenţei, de preşedintele consiliului judeţean, cu avizul prealabil al primarului localităţii, de primarul localităţii, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti.
(3) Avizul de oportunitate se emite în baza unei solicitări scrise, cuprinzând următoarele elemente:
a) piese scrise, respectiv memoriu tehnic explicativ, care va cuprinde prezentarea investiţiei/operaţiunii propuse, indicatorii propuşi, modul de integrare a acesteia în zonă, prezentarea consecinţelor economice şi sociale la nivelul unităţii teritoriale de referinţă şi la nivelul localităţii, categoriile de costuri ce vor fi suportate de investitorii privaţi şi categoriile de costuri ce vor cădea în sarcina autorităţii publice locale;
b) piese desenate, respectiv încadrarea în zonă, plan topografic/cadastral cu zona de studiu actualizat, conceptul propus – plan de situaţie cu prezentarea funcţiunilor, a vecinătăţilor şi a limitelor servituţilor propus a fi instituite, modul de asigurare a acceselor, utilităţilor.
(4) Prin avizul de oportunitate se stabilesc următoarele:
a) teritoriul care urmează să fie reglementat prin Planul urbanistic zonal;
b) categoriile funcţionale ale dezvoltării şi eventualele servituţi;
c) reglementări obligatorii sau dotări de interes public necesare;
d) reglementări privind asigurarea acceselor, parcajelor, utilităţilor;
e) capacităţi şi indicatori maximali pentru volumele de marfă vehiculate, emisii de noxe.
(5) După aprobarea Planului urbanistic zonal sau de detaliu se poate întocmi documentaţia tehnică în vederea obţinerii autorizaţiei de construire, exclusiv cu respectarea reglementărilor urbanistice aprobate.
Art. 33
(1) Certificatul de urbanism se emite de aceleaşi autorităţi ale administraţiei publice locale care, potrivit competenţelor stabilite de legislaţia în vigoare, emit autorizaţiile de construire.
(2) Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia.
(3) Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent conform legii, în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei.
Art. 34
Emiterea de certificate de urbanism incomplete, cu date eronate sau cu nerespectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de urbanism aprobate atrage răspunderea disciplinară, administrativă, contravenţională, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.
SECŢIUNEA a 5-a
Structura instituţională
Art. 35
(1) Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este coordonată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
(2) Controlul statului privind aplicarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, avizate şi aprobate conform legii, este asigurat de Inspectoratul de Stat în Construcţii, precum şi de instituţia arhitectului-şef al judeţului.
(3) În acest sens, direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi arhitecţii-şefi ai judeţelor colaborează permanent în vederea ducerii la îndeplinire a prevederilor alin. (2).
Art. 351
(1) În vederea fundamentării deciziilor de avizare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului, urbanism şi arhitectură ale Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei se constituie Comisia Naţională de Dezvoltare Teritorială, organism ştiinţific, consultativ, fără personalitate juridică, formată din funcţionari publici şi specialişti atestaţi în domeniu.
(2) Comisia Naţională de Dezvoltare Teritorială are următoarele atribuţii principale:
a) analizează şi propune spre avizare documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism, potrivit legii;
b) susţine elaborarea de programe de pregătire a specialiştilor, precum şi de planuri de învăţământ şi specializare în domeniile conexe.
(3) Componenţa Comisiei şi regulamentul de organizare şi funcţionare se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei.
(4) Abrogat.
Art. 36
(1) În cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean, respectiv în cadrul aparatului de specialitate al primarului/Primarului general al municipiului Bucureşti se organizează şi funcţionează, potrivit legii, structuri de specialitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului. În cazul judeţelor şi municipiilor structura responsabilă se organizează ca direcţie generală sau direcţie, în cazul oraşelor structura responsabilă se organizează ca direcţie sau serviciu, în cazul comunelor structura responsabilă se organizează la nivel de compartiment.
(2) Conducătorul structurii de specialitate din cadrul aparatelor consiliilor judeţene sau primăriilor are statutul de arhitect-şef şi reprezintă autoritatea tehnică în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din cadrul administraţiei publice judeţene şi locale.
(3) Arhitectul-şef desfăşoară o activitate de interes public, ale cărui scopuri principale sunt dezvoltarea durabilă a comunităţii, coordonarea activităţilor de dezvoltare teritorială, amenajarea teritoriului şi urbanism, protejarea valorilor de patrimoniu şi a calităţii arhitecturale la nivelul unităţii administrativ-teritoriale.
(4) Arhitectul-şef nu poate fi subordonat unui alt funcţionar public din cadrul aparatului de specialitate al preşedintelui consiliului judeţean sau al primarului, indiferent de tipul structurii pe care o conduce, direcţie generală, direcţie sau serviciu.
(5) În activitatea lor, arhitecţii-şefi sunt sprijiniţi de Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism, comisie cu rol consultativ care asigură fundamentarea tehnică de specialitate în vederea luării deciziilor.
(6) Arhitecţii-şefi cooperează permanent cu direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului în vederea transpunerii liniilor directoare de dezvoltare durabilă la nivel naţional, politicilor sectoriale, programelor naţionale şi proiectelor prioritare.
(7) Arhitectul-şef al municipiului Bucureşti convoacă lunar şi ori de câte ori este necesar arhitecţii-şefi ai sectoarelor în vederea comunicării şi corelării deciziilor, în limitele legii, în scopul asigurării coerenţei dezvoltării teritoriului, protejării valorilor de patrimoniu şi calităţii urbane şi arhitecturale.
(8) La şedinţe se analizează modul în care sunt duse la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi ale consiliilor locale privind aprobarea strategiilor de dezvoltare şi a planurilor de urbanism şi se prezintă informări reciproce privitoare la activitatea în domeniul urbanismului şi autorizării construcţiilor la nivelul sectoarelor, avându-se în vedere corelarea activităţilor din domeniu.
(9) În vederea profesionalizării şi asigurării structurilor de specialitate necesare dezvoltării coerente şi durabile, comunele care nu pot asigura organizarea structurii de specialitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului în cadrul aparatului pot forma asociaţii de dezvoltare intercomunitară, constituite în condiţiile legii, împreună cu alte comune sau cu oraşe, în vederea asigurării furnizării în comun a serviciilor publice privind planificarea urbană şi teritorială, eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire.
(10) Pentru comunele care nu aparţin unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară, constituite în condiţiile legii, în vederea furnizării în comun a serviciilor publice privind planificarea urbană şi teritorială, eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire, atribuţiile arhitectului-şef vor fi îndeplinite de către un funcţionar public din aparatul de specialitate al primarului, având cursuri de formare profesională în domeniul urbanismului şi autorizării construcţiilor.
(11) În situaţia în care această cerinţă nu este îndeplinită, atribuţiile vor fi îndeplinite de către structura de specialitate de la nivel judeţean, pe bază de convenţie.
(12) Structura de specialitate condusă de arhitectul-şef al judeţului, al municipiului Bucureşti, al municipiului sau al oraşului îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) iniţiază, coordonează din punct de vedere tehnic elaborarea, avizează şi propune spre aprobare strategiile de dezvoltare teritorială urbane, precum şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
b) convoacă şi asigură dezbaterea lucrărilor Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi urbanism;
c) întocmeşte, verifică din punct de vedere tehnic şi propune emiterea avizelor de oportunitate, a certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire;
d) urmăreşte punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare urbană şi a politicilor urbane, precum şi a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
e) asigură gestionarea, evidenţa şi actualizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului;
f) organizează şi coordonează constituirea şi dezvoltarea băncilor/bazelor de date urbane;
g) coordonează şi asigură informarea publică şi procesul de dezbatere şi consultare a publicului în vederea promovării documentaţiilor aflate în gestiunea sa;
h) participă la elaborarea planurile integrate de dezvoltare şi le avizează din punctul de vedere al conformităţii cu documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism legal aprobate;
i) avizează proiectele de investiţii publice din punctul de vedere al conformităţii cu documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism legal aprobate.
Art. 361
Funcţia de arhitect-şef este ocupată, în condiţiile legii, de un funcţionar public, specialist atestat de Registrul urbaniştilor din România, având formaţia profesională după cum urmează:
a) de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist, absolvent de masterat, la nivelul judeţelor, municipiilor reşedinţă de judeţ, municipiului Bucureşti şi sectoarelor municipiului Bucureşti;
b) de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist absolvent cu licenţă şi master sau studii postuniversitare în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, la nivelul municipiilor;
c) de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist ori de inginer urbanist şi inginer în domeniul construcţiilor absolvent de master sau studii postuniversitare în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, la nivelul oraşelor;
d) cel puţin de arhitect diplomat, urbanist diplomat sau de conductor arhitect, inginer sau subinginer în domeniul construcţiilor, având cursuri de formare profesională în domeniul urbanismului şi autorizării construcţiilor, la nivelul comunelor.
Art. 37
(1) În scopul îmbunătăţirii calităţii deciziei referitoare la dezvoltarea spaţială durabilă, în coordonarea preşedinţilor consiliilor judeţene şi a primarilor de municipii şi oraşe, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti se constituie Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism, ca organ consultativ cu atribuţii de analiză, expertizare tehnică şi consultanţă, care asigură fundamentarea tehnică a avizului arhitectului-şef.
(11) Membrii comisiei sunt specialişti atestaţi din domeniul urbanismului, arhitecturii, monumentelor istorice, arheologiei, precum şi din domeniul sociologiei, economiei, geografiei, ingineri constructori, ingineri de reţele edilitare, transport.
(12) Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism de la nivelul consiliilor judeţene şi al municipiilor fundamentează din punct de vedere tehnic emiterea avizului arhitectului-şef pe baza avizelor emise anterior de instituţiile competente.
(13) Avizul arhitectului-şef este un aviz tehnic care înglobează şi corelează punctele de vedere ale instituţiilor avizatoare competente şi nu se supune deliberării consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.
(2) Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism este formată din specialişti din domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, secretariatul comisiei fiind asigurat de structura de specialitate din subordinea arhitectului-şef.
(3) Componenţa nominală a Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi urbanism şi regulamentul de funcţionare se aprobă de consiliul judeţean, consiliul local municipal, orăşenesc, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, a primarului, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, pe baza recomandărilor asociaţiilor profesionale din domeniul amenajării teritoriului, urbanismului, construcţiilor, instituţiilor de învăţământ superior şi ale arhitectului-şef.
(4) Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanism fundamentează din punct de vedere tehnic decizia structurii de specialitate din cadrul autorităţii locale, desemnată să emită avizul pentru documentaţiile de amenajarea teritoriului şi urbanism, precum şi pentru studiile de fundamentare sau cercetări prealabile, conform competenţelor existente, stabilite prin reglementările în vigoare pentru Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
(5) Abrogat.
(6) La şedinţele de avizare ale Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi de urbanism nu pot participa la luarea deciziei membrii care au calitatea de autor al documentaţiilor – proiectelor, supuse avizării.
Art. 38
(1) Documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului se semnează de profesionişti calificaţi în domeniu prin licenţă sau studii postuniversitare de specialitate acreditate conform legii, precum şi de alţi profesionişti cu drept de semnătură.
(2) Dreptul de semnătură pentru documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se stabileşte pe bază de regulament elaborat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, în colaborare cu Asociaţia Profesională a Urbaniştilor din România, precum şi cu alte organizaţii profesionale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului.
(21) Registrul Urbaniştilor din România se înfiinţează ca instituţie publică, autonomă, cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, care se constituie din tarifele de atestare sau de examinare în vederea dobândirii dreptului de semnătură, de înscriere în Registrul urbaniştilor şi de exercitare a dreptului de semnătură, precum şi din alte surse legale.
(3) Regulamentul privind dobândirea dreptului de semnătură, precum şi Regulamentul referitor la organizarea şi funcţionarea Registrului Urbaniştilor din România se aprobă prin hotărâre a organului de conducere al Registrului Urbaniştilor din România, cu avizul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, şi se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Specialiştii calificaţi în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care dobândesc dreptul de semnătură, se înscriu în Registrul urbaniştilor.
CAPITOLUL IV
Documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism
SECŢIUNEA 1
Definiţii şi scop
Art. 39
(1) În sensul prezentei legi, prin documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform prezentei legi.
(2) Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.
(3) Propunerile cu caracter director stabilesc strategiile şi direcţiile principale de evoluţie a unui teritoriu la diverse niveluri de complexitate. Ele sunt detaliate prin reglementări specifice în limitele teritoriilor administrative ale oraşelor şi comunelor.
(4) Prevederile cu caracter director cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului aprobate sunt obligatorii pentru toate autorităţile administraţiei publice, iar cele cu caracter de reglementare, pentru toate persoanele fizice şi juridice.
SECŢIUNEA a 2-a
Documentaţii de amenajare a teritoriului
Art. 40
Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt următoarele:
a) Planul de amenajare a teritoriului naţional;
b) Planul de amenajare a teritoriului zonal;
c) Planul de amenajare a teritoriului judeţean.
Art. 41
(1) Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întregul teritoriu al ţării.
(2) Planul de amenajare a teritoriului naţional este compus din secţiuni specializate.
(3) Prevederile Planului de amenajare a teritoriului naţional şi ale secţiunilor sale devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului care le detaliază.
(4) Secţiunile Planului de amenajare a teritoriului naţional sunt: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală. Prin lege se pot aproba şi alte secţiuni.
Art. 42
(1) Planul de amenajare a teritoriului judeţean are caracter director şi reprezintă expresia spaţială a programului de dezvoltare socioeconomică a judeţului. Planul de amenajare a teritoriului judeţean se corelează cu Planul de amenajare a teritoriului naţional, cu Planul de amenajare a teritoriului zonal, cu programele guvernamentale sectoriale, precum şi cu alte programe de dezvoltare.
(2) Prevederile Planului de amenajare a teritoriului judeţean devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism care le detaliază.
(3) Fiecare judeţ trebuie să deţină Planul de amenajare a teritoriului judeţean şi să îl reactualizeze periodic, la 5–10 ani, în funcţie de politicile şi de programele de dezvoltare ale judeţului.
Art. 43
(1)Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii. Aceste teritorii pot fi:
a) intercomunale sau interorăşeneşti, compuse din unităţi administrativ-teritoriale de bază, comune şi oraşe;
b) interjudeţene, înglobând părţi din judeţe sau judeţe întregi;
c) regionale, compuse din mai multe judeţe.
(2) Abrogat.
Art. 431
(1) În vederea asigurării dezvoltării coerente şi durabile, corelării priorităţilor de dezvoltare şi eficientizării investiţiilor publice, valorificării resurselor naturale şi culturale, autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale din cadrul aglomerărilor urbane şi zonelor metropolitane definite conform legii elaborează strategia de dezvoltare teritorială zonală periurbană/metropolitană ca documentaţie de planificare teritorială integrată pentru fundamentarea planurilor urbanistice generale.
(2) Strategia prevăzută la alin. (1) se elaborează în cadrul unui parteneriat format din reprezentanţi ai consiliului judeţean şi ai autorităţilor administraţiilor publice locale din oraşul-centru polarizator, împreună cu toate comunele învecinate, şi, după caz, din reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.
(3) Strategia de dezvoltare teritorială zonală periurbană/metropolitană se finanţează de către partenerii asociaţi şi/sau de consiliul judeţean şi se aprobă de către consiliul judeţean, cu avizul parteneriatului periurban.
(4) Pentru localităţile de rang 1, strategia de dezvoltare teritorială zonală periurbană/metropolitană a teritoriului zonal periurban/metropolitan se iniţiază de către consiliul judeţean sau de către oraşul-centru polarizator.
(5) În cazul municipiului Bucureşti, iniţierea strategiei de dezvoltare teritorială zonală periurbană/metropolitană se poate face de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi/sau de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 3-a
Documentaţii de urbanism
Art. 44
(1) Documentaţiile de urbanism sunt rezultatul unui proces de planificare urbană referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează situaţia existentă şi se stabilesc obiectivele, acţiunile, procesele şi măsurile de amenajare şi de dezvoltare durabilă a localităţilor. Documentaţiile de urbanism se elaborează de către colective interdisciplinare formate din specialişti atestaţi în condiţiile legii.
(2) Documentaţiile de urbanism transpun la nivelul localităţilor urbane şi rurale propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean.
(3) Documentaţiile de urbanism au caracter de reglementare specifică şi stabilesc reguli ce se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.
Art. 45
Documentaţiile de urbanism sunt următoarele:
a) Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia;
b) Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia;
c) Planul urbanistic de detaliu.
Art. 46
(1) Planul urbanistic general are atât caracter director şi strategic, cât şi caracter de reglementare şi reprezintă principalul instrument de planificare operaţională, constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ-teritorială are obligaţia să îşi întocmească şi să îşi aprobe Planul urbanistic general, care se actualizează periodic la cel mult 10 ani.
(11) Cu cel puţin 18 luni înaintea datei de depăşire a termenului de valabilitate a Planului urbanistic general, consiliul local al comunei, oraşului, municipiului/Consiliul General al Municipiului Bucureşti este sesizat de către primar în legătură cu necesitatea actualizării planului, la notificarea arhitectului-şef al localităţii sau judeţului.
(12) Pe baza referatului de specialitate al arhitectului-şef, primarul va declanşa procedura de achiziţie a serviciilor de actualizare a Planului urbanistic general şi de prelungire a termenului de valabilitate a Planului urbanistic general în vigoare.
(13) Termenul de valabilitate a Planului urbanistic general se prelungeşte pe bază de hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti până la intrarea în vigoare a noului plan urbanistic general, dar fără a depăşi 2 ani de la data depăşirii termenului de valabilitate.
(14) Pentru comune sau oraşele sub 10.000 de locuitori, în situaţia în care de la aprobarea Planului urbanistic general nu au intervenit schimbări în dezvoltarea unităţii administrativ-teritoriale care să justifice actualizarea acestuia, cu minimum 18 luni înaintea datei de expirare a valabilităţii acestuia, primarul va demara procedura de prelungire a valabilităţii prin hotărâre a consiliului local, cu avizul prealabil al arhitectului-şef al judeţului, obţinut în baza analizei informaţiilor statistice disponibile privind dinamica economică, socială şi teritorială, precum şi strategiilor şi programelor de dezvoltare de la nivel judeţean şi/sau naţional aprobate.
(15) În situaţia obţinerii avizului favorabil, primarul va propune consiliului local prelungirea valabilităţii Planului urbanistic general pentru o perioadă de maximum 3 ani de la data expirării acestuia. În caz contrar, primarul propune consiliului local demararea procedurii de achiziţie a serviciilor de actualizare a documentaţiei de urbanism.
(2) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, cu privire la:
a) stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii;
b) stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;
c) zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie;
d) delimitarea zonelor afectate de servituţi publice;
e) modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;
f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice şi a siturilor arheologice reperate;
f1) zonele care au instituite un regim special de protecţie prevăzut în legislaţia în vigoare;
g) formele de proprietate şi circulaţia juridică a terenurilor;
h) precizarea condiţiilor de amplasare şi conformare a volumelor construite, amenajate şi plantate.
i) zonele de risc natural delimitate şi declarate astfel, conform legii, precum şi la măsurile specifice privind prevenirea şi atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor şi realizarea construcţiilor în aceste zone.
j) zone de risc datorate unor depozitări istorice de deşeuri.
(3) Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la:
a) evoluţia în perspectivă a localităţii;
b) direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu;
c) traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean.
d) zonele de risc natural delimitate şi declarate astfel, conform legii, precum şi la măsurile specifice privind prevenirea şi atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor şi realizarea construcţiilor în aceste zone.
e) lista principalelor proiecte de dezvoltare şi restructurare;
f) stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară şi definitivă de construire;
g) delimitarea zonelor în care se preconizează operaţiuni urbanistice de regenerare urbană.
(4) Planul urbanistic general se elaborează în baza strategiei de dezvoltare a localităţii şi se corelează cu bugetul şi programele de investiţii publice ale localităţii, în vederea implementării prevederilor obiectivelor de utilitate publică.
(5) Prin Planul urbanistic general se identifică zone pentru care se pot institui reglementări ce nu pot fi modificate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu şi de la care nu se pot acorda derogări. Aceste reglementări se formulează cu claritate în Regulamentul local de urbanism aferent Planului urbanistic general.
(6) Prevederile alin. (5) se aplică în mod obligatoriu zonelor asupra cărora este instituit un regim special de protecţie prevăzut în legislaţia în vigoare.
(7) În vederea unei utilizări coerente şi raţionale a teritoriului localităţilor, zonele cu coeficienţi de utilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 se stabilesc numai prin Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent.
(8) Planul urbanistic general pentru intravilan se întocmeşte în format digital, pe suport grafic, la scări 1/1.000–1/5.000, după caz, iar în format analogic, la scara 1/5.000. Suportul topografic al planului de ansamblu al unităţii administrativ-teritoriale este la scara 1/25.000, furnizat de oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. Actualizarea suportului se poate face de către autorităţile administraţiei publice locale interesate, cu condiţia avizării acestuia de către oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară, pe baza măsurătorilor sau pe baza ortofotoplanurilor.
Art. 461
Planul urbanistic general cuprinde piese scrise şi desenate cu privire la:
a) diagnosticul prospectiv, realizat pe baza analizei evoluţiei istorice, precum şi a previziunilor economice şi demografice, precizând nevoile identificate în materie de dezvoltare economică, socială şi culturală, de amenajare a spaţiului, de mediu, locuire, transport, spaţii şi echipamente publice şi servicii;
b) strategia de dezvoltare spaţială a localităţii;
c) regulamentul local de urbanism aferent acestuia;
d) planul de acţiune pentru implementare şi programul de investiţii publice.
Art. 47
(1) Planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general.
(2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la:
a) organizarea reţelei stradale;
b) organizarea arhitectural-urbanistică în funcţie de caracteristicile structurii urbane;
c) modul de utilizare a terenurilor;
d) dezvoltarea infrastructurii edilitare;
e) statutul juridic şi circulaţia terenurilor;
f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale acestora.
(3) Elaborarea de planuri urbanistice zonale este obligatorie pentru:
a) zonele centrale ale localităţilor;
b) zonele construite protejate;
c) parcurile industriale, parcurile de activităţi sau tehnologice;
d) zonele destinate hipermagazinelor şi/sau parcurilor comerciale;
e) zonele de producţie;
f) parcurile culturale;
g) zonele de dezvoltare a unor ansambluri rezidenţiale noi;
h) infrastructura de transport;
i) zonele supuse restructurării sau regenerării urbane;
j) zona costieră/zonele de protecţie a ţărmului mării, pe o adâncime de minimum 200 m;
k) alte zone stabilite de autorităţile publice centrale sau locale, potrivit legii, pentru zone omogene din punct de vedere funcţional şi morfologic sau pentru suprafeţe mai mari de 10.000 m2.
(4) Delimitarea zonelor pentru care se întocmesc planuri urbanistice zonale obligatorii se face, de regulă, în Planul urbanistic general.
(5) Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc, în baza analizei contextului social, cultural istoric, urbanistic şi arhitectural, reglementări cu privire la regimul de construire, funcţiunea zonei, înălţimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor faţă de aliniament şi distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor, materialele admise.
(6) Abrogat.
Art. 48
(1) Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică pentru o parcelă în relaţie cu parcelele învecinate. Planul de urbanism nu poate modifica planurile de nivel superior, ci poate doar detalia modul specific de construire în raport cu funcţionarea zonei şi cu identitatea arhitecturală a acesteia, în baza unui studiu de specialitate.
(2) Planul urbanistic de detaliu reglementează retragerile faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, accesurile auto şi pietonale, conformarea arhitectural-volumetrică, modul de ocupare a terenului.
(3) Planul urbanistic de detaliu se elaborează numai pentru reglementarea amănunţită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general sau Planul urbanistic zonal.
Art. 481
(1) Toate documentaţiile de urbanism se realizează în format digital şi format analogic, la scara adecvată, în funcţie de tipul documentaţiei, pe suport topografic realizat în coordonate în sistemul naţional de referinţă Stereo 1970, actualizat pe baza ortofotoplanurilor sau pe baza unor măsurători la teren, cu respectarea şi integrarea limitelor imobilelor înregistrate în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară, puse la dispoziţie de oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.
(2) Limitele propuse prin documentaţiile de urbanism se stabilesc în coordonate în sistemul naţional de referinţă Stereo 1970 şi vor urmări, de regulă, elementele liniare stabile în timp.
(3) Baza topografică se avizează de oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară, iar un exemplar al documentaţiei de urbanism se înaintează acestora după aprobarea conform prevederilor legale, în termen de 15 zile, pentru preluarea informaţiilor în sistemul de evidenţă de cadastru şi publicitate imobiliară.
(4) Toate restricţiile impuse prin documentaţiile de urbanism legal aprobate se fac publice de către autorităţile publice locale responsabile cu aprobarea planului, inclusiv prin publicarea pe site-ul instituţiei.
Art. 49
(1) Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism.
(2) Regulamentul local de urbanism pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, aferent Planului urbanistic general, sau pentru o parte a acesteia, aferent Planului urbanistic zonal, cuprinde şi detaliază prevederile referitoare la modul concret de utilizare a terenurilor, precum şi de amplasare, dimensionare şi realizare a volumelor construite, amenajărilor şi plantaţiilor, materiale şi culori, pe zone, în conformitate cu caracteristicile arhitectural-urbanistice ale acestora, stabilite în baza unui studiu de specialitate.
(3) După aprobare Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal şi Planul urbanistic de detaliu împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie.
(4) Prevederile regulamentelor locale de urbanism sunt diferenţiate pentru fiecare unitate teritorială de referinţă, zonă şi subzonă a acesteia.
(5) Avizarea sau aprobarea unor documentaţii de urbanism ale căror prevederi referitoare la amplasament, funcţiune, volumetrie şi aspectul arhitectural, conformarea şi amplasarea golurilor, materialele utilizate, învelitoare, paletă cromatică încalcă, după caz, Codul civil, legislaţia specifică privind dreptul de proprietate, sănătatea şi siguranţa populaţiei, mediul, protecţia patrimoniului de orice natură sau protecţia peisajului este interzisă.
SECŢIUNEA a 4-a
Iniţierea şi finanţarea activităţilor
Art. 50
Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine exclusiv autorităţilor administraţiei publice, cu excepţia planurilor urbanistice zonale prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. c), pentru zonele prevăzute la art. 47 alin. (3) lit. c)–h), şi a planurilor urbanistice de detaliu, care pot fi iniţiate şi de către persoane fizice şi juridice interesate, numai în baza unui certificat de urbanism şi, după caz, a unui aviz de oportunitate.
Art. 51
(1) Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism prevăzute în prezenta lege se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale şi din bugetul de stat, precum şi din alte surse legal constituite.
(11) Activităţile de amenajare a teritoriului şi urbanism de interes naţional şi regional, care se finanţează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, sunt:
a) elaborarea Strategiei de dezvoltare teritorială a României;
b) elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului naţional;
c) elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului zonal regional;
d) elaborarea Regulamentului general de urbanism;
e) elaborarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism pentru zonele cu monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial;
f) elaborarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism, hărţi de hazard/risc în vederea prevenirii dezastrelor naturale sau industriale;
g) programe de susţinere a dezvoltării locale în vederea asigurării fondului de documentaţii în domeniile: amenajarea teritoriului, urbanism, imobiliar-edilitar şi al proiectelor de dezvoltare urbană integrată.
(12) Activităţile prevăzute la alin. (11) lit. g), precum şi metodologiile de finanţare a acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în bugetele anuale fonduri pentru elaborarea sau actualizarea, după caz, a planurilor de amenajare a teritoriului, a planurilor de urbanism, a hărţilor de risc natural, precum şi a studiilor de fundamentare necesare în vederea elaborării acestora.
(3) Metodologia finanţării de la bugetul de stat a hărţilor de risc pentru cutremure şi alunecări de teren se elaborează de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 52
Pentru desfăşurarea unor activităţi comune de amenajare a teritoriului şi de urbanism, pentru realizarea unor obiective de interes general, consiliile judeţene se pot asocia sau, după caz, pot colabora, în condiţiile legii, cu persoane juridice sau fizice din ţară sau din străinătate în scopul atragerii de fonduri suplimentare.
Art. 53
Abrogat.
Art. 54
(1) Planurile urbanistice zonale şi planurile urbanistice de detaliu privind realizarea unor obiective de interes public, precum şi pentru zone protejate se finanţează din bugetul de stat ori din bugetele locale.
(2) Planurile urbanistice zonale prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. c), precum şi planurile urbanistice de detaliu, cu excepţia celor prevăzute la alin. (1), se finanţează de persoanele juridice sau persoanele fizice interesate.
Art. 55
(1) Finanţarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism cu caracter deosebit, pentru zone şi localităţi care necesită cercetări şi studii complexe, se face şi din fonduri destinate cercetării, dezvoltării regionale şi altele, în condiţiile stabilite de ministere şi de alţi factori implicaţi.
(2) În cazul documentaţiilor de urbanism aprobate, entitatea achizitoare poate organiza, în condiţiile legii, concurs de soluţii urbanistice, deschis specialiştilor din domeniu, finanţat din fondurile prevăzute la alin. (1).
(3) Indiferent de iniţiativa sau de sursa de finanţare, autorităţile administraţiei publice locale în competenţa cărora se află elaborarea, avizarea şi aprobarea documentaţiei de amenajare a teritoriului şi urbanism sunt responsabile pentru întregul conţinut al reglementărilor adoptate, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel.
SECŢIUNEA a 5-a
A vizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism
Art. 56
(1) Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate, potrivit prevederilor anexei nr. 1 la prezenta lege.
(2) Precizarea conţinutului documentaţiilor care se supun avizării, precum şi a emitenţilor de avize pentru fiecare categorie de documentaţii se va stabili prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.
(3) Avizarea documentaţiilor de interes general – toate categoriile din domeniul amenajării teritoriului, precum şi din domeniul urbanismului (cu excepţia Planului urbanistic de detaliu) – se face fără perceperea unor taxe.
(4) Perioada de valabilitate a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale abilitată să aprobe documentaţia, în conformitate cu gradul de complexitate şi cu prevederile acesteia.
(5) Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora.
(6) Documentaţiile de amenajare a teritoriului sau de urbanism, elaborate conform legislaţiei în vigoare, care au avizele şi acordurile prevăzute de lege şi solicitate prin certificatul de urbanism se promovează de către primar, în vederea aprobării prin hotărâre a consiliului local/general, pe baza referatului de specialitate al arhitectului-şef, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării documentaţiei la registratura primăriei.
(7) În termen de maximum 30 de zile de la finalizarea dezbaterii publice şi înaintarea expunerii de motive elaborate de primar/preşedintele consiliului judeţean şi a raportului de specialitate elaborat de către arhitectul-şef, consiliul judeţean sau local are obligaţia să emită o hotărâre prin care aprobă sau respinge documentaţia de amenajare a teritoriului sau urbanism.
Art. 561 [3]
Nu pot fi iniţiate şi aprobate documentaţii de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcţii edificate fără autorizaţie de construire sau care nu respectă prevederile autorizaţiei de construire.
[3] Conform art. VIII din Ordonanţa de urgenţă nr. 7/2011, dispoziţiile prezentului articol (56 indice 1) intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.
Art. 562
Anularea hotărârilor de aprobare a documentaţiilor de urbanism emise cu încălcarea prevederilor legale se cere, în condiţiile legii, de prefect, în urma controlului de legalitate sau la sesizarea inspectorului general al Inspectoratului de Stat în Construcţii, a arhitectului-şef al judeţului sau a autorităţilor centrale de specialitate, în termenele prevăzute de lege.
SECŢIUNEA a 6-a
Participarea publicului la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism
Art. 57
(1) Participarea publicului la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism constă în implicarea acestuia în toate etapele procesului decizional referitor la activităţile de amenajare a teritoriului şi urbanism.
(2) Participarea publicului asigură dreptul acestuia la informare, consultare şi acces la justiţie, referitor la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit legii, pe tot parcursul elaborării strategiilor şi documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, conform metodologiei stabilite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi în corelare cu procedurile specifice ce decurg din legislaţia de mediu.
Art. 58
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au responsabilitatea organizării, desfăşurării şi finanţării procesului de participare a publicului în cadrul activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Art. 59
Informarea publicului este activitatea prin care autorităţile administraţiei publice fac publice:
a) obiectivele dezvoltării economico-sociale privind amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor;
b) conţinutul strategiilor de dezvoltare teritorială şi a documentaţiilor de urbanism care urmează a fi supuse aprobării, precum şi al documentaţiilor aprobate, potrivit legii;
c) rezultatele consultării publicului;
d) deciziile adoptate;
e) modul de implementare a deciziilor.
Art. 60
Consultarea publicului este procesul prin care autorităţile administraţiei publice centrale şi locale colectează şi iau în considerare opţiunile şi opiniile publicului privind obiectivele dezvoltării economico-sociale privind amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, prevederile strategiilor de dezvoltare teritorială şi ale programelor de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor.
Art. 61
Informarea şi consultarea publicului se desfăşoară diferenţiat, în funcţie de amploarea şi de importanţa documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de urbanism, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.
SECŢIUNEA a 7-a
Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate
Art. 62
(1) Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate se face prin compartimentele de specialitate din aparatul propriu al consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, după caz, precum şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii.
(11) În situaţia neactualizării documentaţiilor de urbanism până la expirarea termenelor de valabilitate prevăzute prin hotărârile de aprobare a acestora, se suspendă eliberarea autorizaţiilor de construire/desfiinţare, conform legii.
(2) Compartimentele de specialitate vor urmări corelarea realizării programelor de dezvoltare cu prevederile documentaţiilor aprobate.
CAPITOLUL V
Sancţiuni
Art. 63
(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională, disciplinară, administrativă sau penală, după caz, potrivit legii.
(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) refuzul instituţiilor publice de a furniza informaţii care, prin natura lor, sunt publice, pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
b) supunerea spre avizare sau aprobare a unei documentaţii de urbanism incomplete ori care conţine date eronate;
c) avizarea şi aprobarea de documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism semnate de alte persoane decât cele stabilite prin lege;
d) neîndeplinirea atribuţiilor privind exercitarea controlului asupra modului de respectare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
e) neluarea măsurilor prevăzute de lege în cazul nerespectării prevederilor din documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
f) aprobarea unui plan urbanistic de detaliu cu derogări de la Planul urbanistic general neprevăzute la art. 32 alin. (4).
g) semnarea, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1), de documentaţii de amenajarea teritoriului şi urbanism care conţin date eronate, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.
Art. 631
Contravenţiile prevăzute la art. 63 alin. (2) se sancţionează cu amendă, după cum urmează:
a) de la 1.000 lei la 3.000 lei, pentru nerespectarea prevederilor lit. a) şi b);
b) de la 1.000 lei la 9.000 lei, pentru nerespectarea prevederilor lit. c) şi g);
c) de la 1.000 lei la 2.500 lei, pentru nerespectarea prevederilor lit. d) şi e);
d) de la 3.000 lei la 10.000 lei, pentru nerespectarea prevederilor lit. f).
Art. 632
Contravenţiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 64
(1) Faptele de încălcare a prezentei legi se constată de organele de control al activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism ale consiliilor judeţene şi locale, de reprezentanţi ai instituţiilor publice de specialitate ale autorităţilor centrale implicate în avizare, precum şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii.
(2) Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate fără avizele prevăzute de reglementările în vigoare sunt nule.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
Art. 65
(1) În absenţa Planului de amenajare a teritoriului judeţean şi a Planului urbanistic general aprobate, pe teritoriile aferente se pot realiza investiţii în construcţii, lucrări tehnico-edilitare, precum şi orice alte investiţii urbane numai pe baza unui plan urbanistic zonal aprobat potrivit legii şi cu respectarea Regulamentului general de urbanism.
(2) Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism modificate fără respectarea prevederilor legale privitoare la avizarea şi aprobarea acestora sunt nule.
Art. 66
Unităţile administrativ-teritoriale de bază, care la data intrării în vigoare a prezentei legi dispun de planuri urbanistice generale preliminare, au obligaţia ca în termen de 12 luni să le finalizeze şi să le aprobe ca documentaţii de urbanism definitive.
Art. 67
Dispoziţiile referitoare la categoriile de documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism, competenţele de avizare şi de aprobare a acestora, cuprinse în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte prevederi contrare prezentei legi se abrogă.
Art. 68
Anexa nr. 1 cuprinzând categoriile de documentaţii în domeniul amenajării teritoriului şi urba nismului, competenţele de avizare şi de aprobare a acestora, precum şi anexa nr. 2 cuprinzând termenii de specialitate utilizaţi în cuprinsul legii fac parte integrantă din prezenta lege.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
PUSKÁS VALENTIN-ZOLTÁN
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
ANEXA Nr. 1 *)
Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.
ANEXA Nr. 2
DEFINIREA TERMENILOR UTILIZAŢI ÎN LEGE
(în ordine alfabetică)
• Aprobare – opţiunea forului deliberativ al autorităţilor competente de încuviinţare a propunerilor cuprinse în documentaţiile prezentate şi susţinute de avizele tehnice favorabile, emise în prealabil. Prin actul de aprobare (lege, hotărâre a Guvernului, hotărâre a consiliilor judeţene sau locale, după caz) se conferă documentaţiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic în vederea realizării programelor de amenajare teritorială şi dezvoltare urbanistică, precum şi a autorizării lucrărilor de execuţie a obiectivelor de investiţii.
• Avizare – procedura de analiză şi exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura minis terelor, administraţiei publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, având ca obiect analiza soluţiilor funcţionale, a indicatorilor tehnico-economici şi sociali ori a altor elemente prezentate prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Avizarea se concretizează printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) cu caracter tehnic şi obligatoriu.
• Caracter director – însuşirea unei documentaţii aprobate de a stabili cadrul general de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor, prin coordonarea acţiunilor specifice. Caracterul director este specific documentaţiilor de amenajare a teritoriului.
• Caracter de reglementare – însuşirea unei documentaţii aprobate de a impune anumiţi parametri soluţiilor promovate. Caracterul de reglementare este specific documentaţiilor de urbanism.
• Circulaţia terenurilor – schimbarea titularilor dreptului de proprietate sau de exploatare asupra terenurilor prin acte de vânzare-cumpărare, donaţie, concesiune, arendare etc.
• Competenţa de avizare/aprobare – abilitarea legală a unei instituţii publice şi capacitatea tehnică de a emite avize/aprobări.
• Dezvoltare durabilă – satisfacerea necesităţilor prezentului, fără a se compromite dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare.
• Dezvoltare regională – ansamblul politicilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, elaborate în scopul armonizării strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare sectorială pe arii geografice, constituite în „regiuni de dezvoltare“, şi care beneficiază de spirijinul Guvernului, al Uniunii Europene şi al altor instituţii şi autorităţi naţionale şi internaţionale interesate.
• Documentaţie de amenajare a teritoriului şi de urbanism – ansamblu de piese scrise şi desenate, referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează situaţia existentă şi se stabilesc obiectivele, acţiunile şi măsurile de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor pe o perioadă determinată.
• Parcelare – acţiunea urbană prin care o suprafaţă de teren este divizată în loturi mai mici, destinate construirii sau altor tipuri de utilizare. De regulă este legată de realizarea unor locuinţe individuale, de mică înălţime.
• Peisaj desemnează o parte de teritoriu, perceput ca atare de către populaţie, cu valoare remarcabilă prin caracterul său de unicitate şi coerenţă, rezultat al acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani, cuprinzând zone naturale sau/şi construite având valoare particulară în materie de arhitectură şi patrimoniu ori fiind mărturii ale modurilor de viaţă, de locuire, de activitate sau ale tradiţiilor, agricole ori forestiere, artizanale sau industriale.
• Politici de dezvoltare – mijloacele politico-administrative, organizatorice şi financiare, utilizate în scopul realizării unei strategii.
• Programe de dezvoltare – ansamblu de obiective concrete propuse pentru realizarea politicilor de dezvoltare.
• Protecţia mediului – ansamblu de acţiuni şi măsuri privind protejarea fondului natural şi construit în localităţi şi în teritoriul înconjurător.
• Regimul juridic al terenurilor – totalitatea prevederilor legale prin care se definesc drepturile şi obligaţiile legate de deţinerea sau exploatarea terenurilor.
• Regiune frontalieră – regiune care include arii situate la frontieră, delimitată în scopul aplicării unei strategii comune de dezvoltare de o parte şi de alta a frontierelor şi al realizării unor programe, proiecte şi acţiuni de cooperare.
• Reţea de localităţi – totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională) ale căror existenţă şi dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relaţii desfăşurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico-administrative etc). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi rurale.
• Sistem urban – sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenjare a teritoriului şi protecţie a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi autonomia administrativă.
• Structură urbană – totalitatea relaţiilor în plan funcţional şi fizic, pe baza cărora se constituie organizarea unei localităţi sau a unei zone din aceasta şi din care rezultă configuraţia lor spaţială.
• Servitute de utilitate publică – sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt proprietar. Măsura de protecţie a bunurilor imobile publice nu poate fi opusă cererilor de autorizare decât dacă este continuă în documentaţiile de urbanism aprobate (având drept consecinţă o limitare administrativă a dreptului de proprietate).
• Strategie de dezvoltare – direcţionarea globală sau pe domenii de activitate, pe termen scurt, mediu şi lung, a acţiunilor menite să determine dezvoltarea urbană.
• Structură urbană – modul de alcătuire, de grupare sau de organizare a unei localităţi ori a unei zone din aceasta, constituită istoric, funcţional şi fizic.
• Teritoriu administrativ – suprafaţa delimitată de lege, pe trepte de organizare administrativă a teritoriului: naţional, judeţean şi al unităţilor administrativ-teritoriale (municipiu, oraş, comună).
• Teritoriu intravilan – totalitatea suprafeţelor construite şi amenajate ale localităţilor ce compun unitatea administrativ-teritorială de bază, delimitate prin planul urbanistic general aprobat şi în cadrul cărora se poate autoriza execuţia de construcţii şi amenajări. De regulă intravilanul se compune din mai multe trupuri (sate sau localităţi suburbane componente).
• Teritoriu extravilan – suprafaţa cuprinsă între limita administrativ-teritorială a unităţii de bază (municipiu, oraş, comună) şi limita teritoriului intravilan.
• Teritoriu metropolitan – suprafaţa situată în jurul marilor aglomerări urbane, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii reciproce de influenţă în domeniul căilor de comunicaţie, economic, social, cultural şi al intrastructurii edilitare. De regulă limita teritoriului metropolitan depăşeşte limita administrativă a localităţii şi poate depăşi limita judeţului din care face parte.
• Teritoriu periurban – suprafaţa din jurul municipiilor şi oraşelor, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii de independenţă în domeniul economic, al infrastructurii, deplasărilor pentru muncă, asigurărilor cu spaţii verzi şi de agrement, asigurărilor cu produse agroalimentare etc.
• Zonă defavorizată – arii geografice strict delimitate teritorial, care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) au structuri productive monoindustriale care în activitatea zonei mobilizează mai mult de 50% din populaţia salariată;
b) sunt zone miniere în care personalul a fost disponibilizat prin concedieri colective în urma aplicării programelor de restructurare;
c) în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenţi economici apar concedieri colective care afectează mai mult de 25% din numărul angajaţilor care au domiciliul stabil în zona respectivă;
d) rata şomajului depăşeşte cu 25% rata şomajului la nivel naţional;
e) sunt lipsite de mijloace de comunicaţie şi infrastructura este slab dezvoltată.
• Zonă funcţională – parte din teritoriul unei localităţi în care, prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, se determină funcţiunea dominantă existentă şi viitoare. Zona funcţională poate rezulta din mai multe părţi cu aceeaşi funcţiune dominantă (zona de locuit, zona activităţilor industriale, zona spaţiilor verzi etc). Zonificarea funcţională este acţiunea împărţirii teritoriului în zone funcţionale.
• Zonă de protecţie – suprafaţa delimitată în jurul unor bunuri de patrimoniu construit sau natural, al unor resurse ale subsolului, în jurul sau în lungul unor oglinzi de apă etc. şi în care se instituie servituţi de utilitate publică şi de construire pentru păstrarea şi valorificarea acestor resurse şi bunuri de patrimoniu şi a cadrului natural aferent. Zonele de protecţie sunt stabilite prin acte normative specifice, precum şi prin documentaţii de amenajare a teritoriului sau urbanism, în baza unor studii de specialitate.
• Zonă de risc natural – areal delimitat geografic, în interiorul căruia există un potenţial de producere a unor fenomene naturale distructive care pot afecta populaţia, activităţile umane, mediul natural şi cel construit şi pot produce pagube şi victime umane.
• Zonă protejată – abrogată.
• Indicatori urbanistici – instrumente urbanistice specifice de lucru pentru controlul proiectării şi al dezvoltării durabile a zonelor urbane, care se definesc şi se calculează după cum urmează:
– coeficient de utilizare a terenului (CUT) – raportul dintre suprafaţa construită desfăşurată (suprafaţa desfăşurată a tuturor planşeelor) şi suprafaţa parcelei inclusă în unitatea teritorială de referinţă. Nu se iau în calculul suprafeţei construite desfăşurate: suprafaţa subsolurilor cu înălţimea liberă de până la 1,80 m, suprafaţa subsolurilor cu destinaţie strictă pentru gararea autovehiculelor, spaţiile tehnice sau spaţiile destinate protecţiei civile, suprafaţa balcoanelor, logiilor, teraselor deschise şi neacoperite, teraselor şi copertinelor necirculabile, precum şi a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare, trotuarele de protecţie;
– procent de ocupare a terenului (POT) – raportul dintre suprafaţa construită (amprenta la sol a clădirii sau proiecţia pe sol a perimetrului etajelor superioare) şi suprafaţa parcelei. Suprafaţa construită este suprafaţa construită la nivelul solului, cu excepţia teraselor descoperite ale parterului care depăşesc planul faţadei, a platformelor, scărilor de acces. Proiecţia la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat şi a logiilor închise ale etajelor se include în suprafaţa construită.
Excepţii de calcul al indicatorilor urbanistici POT şi CUT:
– dacă o construcţie nouă este edificată pe un teren care conţine o clădire care nu este destinată demolării, indicatorii urbanistici (POT şi CUT) se calculează adăugându-se suprafaţa planşeelor existente la cele ale construcţiilor noi;
– dacă o construcţie este edificată pe o parte de teren dezmembrată dintr-un teren deja construit, indicatorii urbanistici se calculează în raport cu ansamblul terenului iniţial, adăugându-se suprafaţa planşeelor existente la cele ale noii construcţii.
• Interdicţie de construire (non aedificandi) – regulă urbanistică potrivit căreia, într-o zonă strict delimitată, din raţiuni de dezvoltare urbanistică durabilă, este interzisă emiterea de autorizaţii de construire, în mod definitiv sau temporar, indiferent de regimul de proprietate sau de funcţiunea propusă.
• Planificarea teritorială – ansamblul de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura organizarea raţională a teritoriului, la diferite scări (regională, naţională, transnaţională), protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale, prin coordonarea politicilor sectoriale din perspectiva impactului lor asupra teritoriului. Planificarea teritorială cuprinde strategii, politici şi programe sectoriale, precum şi documentaţii specifice integrate, în scopul dezvoltării echilibrate şi durabile, şi prevede obiective, etape de realizare şi resurse financiare necesare.
• Unitate teritorială de referinţă (UTR) – subdiviziune urbanistică a teritoriului unităţii administrativ-teritoriale, delimitată pe limite cadastrale, caracterizată prin omogenitate funcţională şi morfologică din punct de vedere urbanistic şi arhitectural, având ca scop reglementarea urbanistică omogenă. UTR se delimitează, după caz, în funcţie de relief şi peisaj cu caracteristici similare, evoluţie istorică unitară într-o anumită perioadă, sistem parcelar şi mod de construire omogen, folosinţe de aceeaşi natură a terenurilor şi construcţiilor, regim juridic al imobilelor similar.
• Zonă funcţională de interes – abrogată.
• Zonă protejată – zonă coerentă naturală sau construită, delimitată geografic şi/sau topografic, determinată de existenţa unor valori de patrimoniu natural şi/sau cultural a căror protejare prezintă un interes public şi declarată ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare şi reabilitare a valorilor de patrimoniu. Statutul de zonă protejată creează asupra imobilelor din interiorul zonei servituţi de intervenţie legate de desfiinţare, modificare, funcţionalitate, distanţe, înălţime, volumetrie, expresie arhitecturală, materiale, finisaje, împrejmuiri, mobilier urban, amenajări şi plantaţii şi este stabilit prin documentaţii de urbanism specifice aprobate.

29 Iulie, 2011 at 3:03 pm Lasă un comentariu

Definitii de termeni

Definitii din Legea 242/2009:
coeficient de utilizare a terenului (CUT) – raportul dintre suprafata construita desfasurata (suprafata desfasurata a tuturor planseelor) si suprafata parcelei inclusa in unitatea teritoriala de referinta. Nu se iau in calculul suprafetei construite desfasurate: suprafata subsolurilor cu inaltimea libera de pana la 1,80 m, suprafata subsolurilor cu destinatie stricta pentru gararea autovehiculelor, spatiile tehnice sau spatiile destinate protectiei civile, suprafata balcoanelor, logiilor, teraselor deschise si neacoperite, teraselor si copertinelor necirculabile, precum si a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incinta, scarile exterioare, trotuarele de protectie;

procent de ocupare a terenului (POT) – raportul dintre suprafata construita (amprenta la sol a cladirii sau proiectia pe sol a perimetrului etajelor superioare) si suprafata parcelei. Suprafata construita este suprafata construita la nivelul solului, cu exceptia teraselor descoperite ale parterului care depasesc planul fatadei, a platformelor, scarilor de acces. Proiectia la sol a balcoanelor a caror cota de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat si a logiilor inchise ale etajelor se include in suprafata construita.
Exceptii de calcul al indicatorilor urbanistici POT si CUT:
– daca o constructie noua este edificata pe un teren care contine o cladire care nu este destinata demolarii, indicatorii urbanistici (POT si CUT) se calculeaza adaugandu-se suprafata planseelor existente la cele ale constructiilor noi;
– daca o constructie este edificata pe o parte de teren dezmembrata dintr-un teren deja construit, indicatorii urbanistici se calculeaza in raport cu ansamblul terenului initial, adaugandu-se suprafata planseelor existente la cele ale noii constructii.
Unitate teritoriala de referinta (UTR) – subdiviziune urbanistica a teritoriului unitatii administrativ-teritoriale de baza, constituita pe criterii urbanistice similare sau omogene, avand drept scop pastrarea, refacerea ori dezvoltarea teritoriului in concordanta cu traditiile, valorile sau aspiratiile comunitatii la un moment dat si necesara pentru: agregarea pe suprafete mici a indicatorilor de populatie si de construire, determinarea caracteristicilor urbanistice, stabilirea indicatorilor urbanistici, reglementarea urbanistica omogena. UTR, avand de regula suprafata de 1-20 ha si in mod exceptional pana la 100 ha, se delimiteaza pe limitele de proprietate, in functie de unele dintre urmatoarele caracteristici, dupa caz:
– relief si peisaj cu caracteristici similare;
– evolutie istorica unitara intr-o anumita perioada;
– populatie cu structura omogena;
– sistem parcelar si mod de construire omogene;
– folosinte de aceeasi natura ale terenurilor si constructiilor;
– regim juridic al imobilelor similar; reglementari urbanistice omogene referitoare la destinatia terenurilor si la indicatorii urbanistici.
Definitii din Legea 350/2001, actualizata 2008:
Art. 46. – (1) Planul urbanistic general are atat caracter director, cat si de reglementare si reprezinta principalul instrument de planificare operationala, constituind baza legala pentru realizarea programelor si actiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ-teritoriala are obligatia sa isi intocmeasca si sa isi aprobe Planul urbanistic general, care se actualizeaza periodic la cel mult 10 ani.
(2) Planul urbanistic general cuprinde reglementari pe termen scurt, la nivelul intregii unitati administrativ-teritoriale de baza, cu privire la:
a) stabilirea si delimitarea teritoriului intravilan in relatie cu teritoriul administrativ al localitatii;
b) stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;
c) zonificarea functionala in corelatie cu organizarea retelei de circulatie;
d) delimitarea zonelor afectate de servituti publice;
e) modernizarea si dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;
f) stabilirea zonelor protejate si de protectie a monumentelor istorice si a siturilor arheologice reperate;
f1) zonele care au instituite un regim special de protectie prevazut in legislatia in vigoare;
g) formele de proprietate si circulatia juridica a terenurilor;
h) precizarea conditiilor de amplasare si conformare a volumelor construite, amenajate si plantate;
i) zonele de risc natural delimitate si declarate astfel, conform legii, precum si la masurile specifice privind prevenirea si atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor si realizarea constructiilor in aceste zone.
j) zone de risc datorate unor depozitari istorice de deseuri.
(3) Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu si lung cu privire la:
a) evolutia in perspectiva a localitatii;
b) directiile de dezvoltare functionala in teritoriu;
c) traseele coridoarelor de circulatie si de echipare prevazute in planurile de amenajare a teritoriului national, zonal si judetean;
d) zonele de risc natural delimitate si declarate astfel, conform legii, precum si la masurile specifice privind prevenirea si atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor si realizarea constructiilor in aceste zone.
e) lista principalelor proiecte de dezvoltare si restructurare;
f) stabilirea si delimitarea zonelor cu interdictie temporara si definitiva de construire;
g) delimitarea zonelor in care se preconizeaza operatiuni urbanistice de regenerare urbana.
(4) Planul urbanistic general se elaboreaza in baza strategiei de dezvoltare a localitatii si se coreleaza cu bugetul si programele de investitii publice ale localitatii, in vederea implementarii prevederilor obiectivelor de utilitate publica.
(5) Prin Planul urbanistic general se identifica zone pentru care se pot institui reglementari ce nu pot fi modificate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu si de la care nu se pot acorda derogari. Aceste reglementari se formuleaza cu claritate in Regulamentul local de urbanism aferent Planului urbanistic general.
(6) Prevederile alin. (5) se aplica in mod obligatoriu zonelor asupra carora este instituit un regim special de protectie prevazut in legislatia in vigoare.
(7) In vederea unei utilizari coerente si rationale a teritoriului localitatilor, zonele sau parcelele cu coeficienti de utilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 se stabilesc numai prin Planul urbanistic general si regulamentul local aferent.
(8) Planul urbanistic general pentru intravilan se intocmeste in format digital, pe suport grafic, la scari 1/1.000 – 1/5.000, dupa caz, iar in format analogic, la scara 1/5.000. Suportul topografic al planului de ansamblu al unitatii administrativ-teritoriale este la scara 1/25.000, furnizat de oficiile de cadastru si publicitate imobiliara. Actualizarea suportului se poate face de catre autoritatile administratiei publice locale interesate, cu conditia avizarii acestuia de catre oficiile de cadastru si publicitate imobiliara, pe baza masuratorilor sau pe baza ortofotoplanurilor.

Art. 47. – (1) Planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbana de reglementare specifica, prin care se coordoneaza dezvoltarea urbanistica integrata a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamica urbana accentuata. Planul urbanistic zonal asigura corelarea programelor de dezvoltare urbana integrata a zonei cu Planul urbanistic general.
(2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementari asupra zonei referitoare la:
a) organizarea retelei stradale;
b) organizarea arhitectural-urbanistica in functie de caracteristicile structurii urbane;
c) modul de utilizare a terenurilor;
d) dezvoltarea infrastructurii edilitare;
e) statutul juridic si circulatia terenurilor;
f) protejarea monumentelor istorice si servituti in zonele de protectie ale acestora.
(3) Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie in cazul:
a) zonelor centrale ale localitatilor;
b) zonelor protejate si de protectie a monumentelor, a complexelor de odihna si agrement, a parcurilor industriale, a parcelarilor;
c) altor zone stabilite de autoritatile publice locale din localitati, potrivit legii.
(4) Stabilirea zonelor pentru care se intocmesc planuri urbanistice zonale obligatorii se face de regula in Planul urbanistic general.
(5) Planurile urbanistice zonale pentru zone protejate nu pot fi modificate prin alte planuri urbanistice zonale care trateaza parti din acestea. Sunt admise numai modificari care pot fi stabilite prin Planul urbanistic de detaliu si care nu modifica caracterul general al zonei.
(6) Se interzice promovarea planurilor urbanistice zonale cu scop declarat de promovare a unui anumit proiect de investitii. Planurile urbanistice zonale reglementeaza conditiile de amplasare a investitiilor, indiferent de natura lor sau de beneficiar.

Art. 48. – (1) Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifica, prin care se asigura conditiile de amplasare, dimensionare, conformare si servire edilitara a unuia sau mai multor obiective, pe una sau mai multe parcele adiacente, in corelare cu vecinatatile imediate.
(2) Planul urbanistic de detaliu cuprinde reglementari cu privire la:
a) asigurarea accesibilitatii si racordarea la retelele edilitare;
b) permisivitati si constrangeri urbanistice privind volumele construite si amenajarile;
c) relatiile functionale si estetice cu vecinatatea;
d) compatibilitatea functiunilor si conformarea constructiilor, amenajarilor si plantatiilor;
e) regimul juridic si circulatia terenurilor si constructiilor.
(3) Planul urbanistic de detaliu se elaboreaza numai pentru reglementarea amanuntita a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea conditiilor de construire.
(4) Planul urbanistic general se elaboreaza in baza strategiei de dezvoltare a localitatii si se coreleaza cu bugetul si programele de investitii publice ale localitatii, in vederea implementarii prevederilor obiectivelor de utilitate publica.
(5) Prin Planul urbanistic general se identifica zone pentru care se pot institui reglementari ce nu pot fi modificate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu si de la care nu se pot acorda derogari. Aceste reglementari se formuleaza cu claritate in Regulamentul local de urbanism aferent Planului urbanistic general.
(6) Prevederile alin. (5) se aplica in mod obligatoriu zonelor asupra carora este instituit un regim special de protectie prevazut in legislatia in vigoare.
(7) In vederea unei utilizari coerente si rationale a teritoriului localitatilor, zonele sau parcelele cu coeficienti de utilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 se stabilesc numai prin Planul urbanistic general si regulamentul local aferent.
(8) Planul urbanistic general pentru intravilan se intocmeste in format digital, pe suport grafic, la scari 1/1.000 – 1/5.000, dupa caz, iar in format analogic, la scara 1/5.000. Suportul topografic al planului de ansamblu al unitatii administrativ-teritoriale este la scara 1/25.000, furnizat de oficiile de cadastru si publicitate imobiliara. Actualizarea suportului se poate face de catre autoritatile administratiei publice locale interesate, cu conditia avizarii acestuia de catre oficiile de cadastru si publicitate imobiliara, pe baza masuratorilor sau pe baza ortofotoplanurilor.
Art. 49. – (1) Regulamentul general de urbanism reprezinta sistemul de norme tehnice, juridice si economice care sta la baza elaborarii planurilor de urbanism, precum si a regulamentelor locale de urbanism.
(2) Regulamentul local de urbanism pentru intreaga unitate administrativ-teritoriala, aferent Planului urbanistic general, sau pentru o parte a acesteia, aferent Planului urbanistic zonal, cuprinde si detaliaza prevederile Planului urbanistic general si ale Planului urbanistic zonal referitoare la modul concret de utilizare a terenurilor, precum si de amplasare, dimensionare si realizare a volumelor construite, amenajarilor si plantatiilor.
(3) Dupa aprobare Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal si Planul urbanistic de detaliu impreuna cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile in justitie.
(4) Prevederile regulamentelor locale de urbanism se diferentiaza in functie de incadrarea in unitati teritoriale de referinta, zone si subzone si pot fi aplicate numai in conditiile cumulative referitoare la situarea, dimensiunile si geometria parcelelor.

27 Noiembrie, 2009 at 3:30 pm Lasă un comentariu

Ordinul nr. 119/2009

27 Octombrie, 2009 at 2:45 pm Lasă un comentariu

HCJ nr. 115/2008

ROMÂNIA
JUDEŢUL TIMIŞ
CONSILIUL JUDEŢEAN
HOTĂRÂREA
privind aprobarea reglementărilor şi indicatorilor urbanistici
pentru dezvoltarea zonelor cu potenţial de edificare urbană din judeţul Timiş
Consiliului Judeţean Timiş,
Având în vedere raportul Arhitectului Şef nr.13108/24.09.2008 în care se propune
aprobarea unor reglementări şi indicatori urbanistici pentru promovarea unei politici
coerente de dezvoltare durabilă în zonele cu potenţial de edificare urbană din judeţul
Timiş,
Ţinând cont de Hotărârea Consiliului Judeţean Timiş nr. 57/2002 privind
aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Judeţului Timiş şi Hotărârea Consiliului
Local al Municipiului Timişoara nr. 477/2000 privind aprobarea Conceptului de
Dezvoltare Strategică, elaborat în cadrul unui parteneriat instituţional şi al societăţii civile
pentru Planificarea Dezvoltării Economico – Sociale a Zonei Timişoara,
Luând în considerare „Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă
a continentului european”, aprobate în cadrul Conferintei europene a Ministrilor
responsabili cu Amenajarea Teritoriului – CEMAT Hanovra 2000, şi Carta de la Leipzig
pentru Oraşe Europene Durabile, aprobate în 2007,
În conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi
urbanismul, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului României nr. 27/2008,
şi Hotărârii Guvernului nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de
Urbanism, republicată,
În temeiul prevederilor art. 91, alin (3), lit.e) şi art. 97 din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, adoptă
prezenta
H O T Ă R Â R E :
Art. 1. – Se aprobă Reglementările şi indicatorii urbanistici pentru dezvoltarea
zonelor cu potenţial de edificare urbană din judeţul Timiş, prevăzute în anexa care face
parte integrantă din hotărâre.
Art. 2 – Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al judeţului Timiş şi pe
site-ul propriu şi, totodată, se comunică:
– Arhitectului Şef;
– Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş;
– Agenţiei Regionale de Protecţie a Mediului Timişoara;
– Registrului Urbaniştilor din România;
– Ordinului Arhitecţilor din România;
– Consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş.
PREŞEDINTE,
Constantin OSTAFICIUC
Contrasemnează :
SECRETAR AL JUDEŢULUI TIMIŞ ,
Petrisor NĂDĂŞTEAN
Timişoara, la 27.11.2008
Nr. 115
ANEXĂ
la HCJT nr. 115/27.11.
REGLEMENTĂRI şi INDICATORI URBANISTICI
Pentru dezvoltarea zonelor cu potenţial de edificare urbană din judeţul Timiş
În vederea promovării unor politici de dezvoltare durabilă integrată a localităţilor în
mediul urban şi rural în judeţul Timiş se impune stabilirea unor modalităţi de abordare
unitară pentru zonele de dezvoltare, inclusiv pe terenuri ce exced vatra localităţilor
(extravilane), precum şi stabilirea unor principii comune de abordare pentru anumite
tipologii de localităţi şi zone adiacente acestora.
Zonele cu potenţial de dezvoltare din intravilanul şi extravilanul localităţilor nu pot fi
abordate decât pe baza reglementărilor din cadrul Planuri de Amenajarea Teritoriului
( PAT), Planurilor Urbanistice Generale (PUG) ale unităţilor administrativ teritoriale, PUG
preliminare, Planuri Urbanistice Zonale cu caracter director, avizate şi aprobate potrivit
legii.
Detalierea acestor zone de dezvoltare prin PUZ se va putea face numai prin studiu de
cvartal delimitat prin căi majore de circulaţie stabilite în cadrul documentaţiilor sus
menţionate, cu recomandarea de asociere a tuturor proprietarilor şi participarea în egală
măsură, potrivit suprafeţelor de teren deţinute în proprietate, la asumarea servituţilor şi
restricţiilor zonei şi la asigurarea procentelor de teren pentru rezolvarea căilor de
circulaţie, a dotărilor şi serviciilor publice, a zonelor verzi precum şi a zonelor de
protecţie cu interdicţie de construire. În cadrul acestor documentaţii se va lua în analiză
un plus de 20% peste cvartalul respectiv.
În cazul în care există alte zone de interes cu potenţial de dezvoltare urbană, dar care
nu sunt reglementate prin una din documentaţiile sus menţionate, sau în situaţia când
prin cererea de emitere a certificatului de urbanism se solicită o derogare de la
prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate, se poate solicita elaborarea unor
planuri urbanistice zonale (PUZ), doar pe baza unui aviz prealabil de oportunitate
întocmit de structura specializată condusă de arhitectul şef şi aprobat de consiliul local,
prin care se stabilesc:
􀂾 teritoriul delimitat de drumuri de exploatare existente, canale de desecare sau
irigaţii, căi de circulaţie adiacente zonei, servituţi ale echipării teritoriului etc.
(dacă teritoriul este nereglementat) sau de căile majore de circulaţie ale
cvartalului luat în studiu (dacă teritoriul este reglementat şi se solicită o derogare);
􀂾 funcţiunile permise şi interzise;
􀂾 reglementări obligatorii , dotări şi servicii publice.
În cadrul acestor documentaţii se va lua în analiză un plus de 20% peste teritoriul
respectiv.
2
În situaţia în care prin PUZ se solicită modificarea caracterului şi funcţionilor aprobate
prin una din documentaţiile de urbanism sau amenajarea teritoriului de nivel superior,
este necesară obţinerea acordului a cel puţin 2/3 din proprietarii terenurilor din
cvartalul avut în vedere.
În Planurile Urbanistice Generale ale localităţilor se pot distinge următoarele destinaţii
(funcţiuni) principale pentru zonele de construcţie:
􀂾 Suprafeţe destinate construcţiei de locuit
􀂾 Suprafeţe destinate dotărilor şi serviciilor publice ce deservesc zona de locuit
􀂾 Suprafeţe destinate zonelor mixte
􀂾 Suprafeţe destinate construcţiilor industriale şi de depozitare
􀂾 Suprafeţe cu alte zone de interes
Totodată, în Planurile Urbanistice Zonale întocmite pe raza localităţilor se pot defini
următoarele tipologii funcţionale:
􀂾 Zone comunale/rurale – rezidenţiale cu funcţiuni complementare, dotări şi servicii
publice
􀂾 Zone urbane sau periurbane aflate în sfera de creştere a localităţilor urbane –
rezidenţiale cu funcţiuni complementare compatibile, dotări şi servicii publice
􀂾 Zone mixte/ multifuncţionale
􀂾 Zone centrale ale localităţilor
􀂾 Zone de producţie
􀂾 Zone industriale
􀂾 Zone cu destinaţia turism şi agrement
􀂾 Alte zone de interes
􀂾 Parcaje şi garaje
În cadrul tipologiei funcţionale se vor respecta următoarele reglementări şi indicatori
urbanistici pentru zonele cu potenţial de edificare urbană din judeţul Timiş :
(I) Zone comunale/rurale – rezidenţiale cu funcţiuni complementare, dotări şi
servicii publice
Se refera, cu precădere, la comunele şi localităţile mici, precum şi la extinderile pe
extravilan ale acestora.
(1) sunt permise:
– construcţiile de locuit în sistem unifamilial cu sau fără funcţiuni complementare la
parter şi construcţiile anexe pentru adăpostire utilaje, unelte grădinărit, şi alte anexe
destinate obţinerii de venituri din agricultură.
– unităţi comerţ cu amănuntul, baruri, restaurante şi alte mici ateliere
meşteşugăreşti cu caracter nepoluant
– edificii de cult, culturale, sociale
– dotări sportive de capacitate redusă
(2) pot fi admise în mod excepţional:
– clădiri de locuit în sistem colectiv în zone centre de cartier şi zone special
definite în cadrul documentaţiilor de urbanism
– pensiuni turistice
– dotări sportive şi pentru agrement
3
– staţii comercializare produse petroliere
– intreprinderi mici şi mijlocii cu profil agricol sau silvic precum şi locuinţele ce
aparţin de acestea
POT maxim pentru zona de locuit = 30% şi CUT maxim=0,9 pentru clădiri cu maximum
3 niveluri şi 20% pentru clădiri cu peste 3 niveluri.
POT maxim pentru zona de locuit = 20 %, şi CUT maxim= 2 pentru clădiri cu mai mult
de 3 niveluri.
POT maxim pentru zona predominant rezidenţială = 40 % şi CUT maxim=1,2 pentru
clădiri de locuit în regim de maxim 3 niveluri.
(II) Zone urbane sau periurbane aflate în sfera de creştere a localităţilor urbane –
rezidenţiale cu funcţiuni complementare compatibile, dotări şi servicii publice
(1) sunt permise :
– clădirile de locuit în sistem colectiv şi individual.
– unităţi comerţ cu amănuntul (magazine), baruri, restaurante, şi întreprinderi
meşteşugăreşti ce deservesc aprovizionarea zonei
– clădiri cu destinaţie socială, culturală, edificii de cult, precum şi clădiri administrative
pentru întreţinerea zonei de locuit
(2) pot fi admise în mod excepţional:
– pensiuni
– alte întreprinderi mici, societăţi comerciale prestatoare de servicii cu caracter
nepoluant
– clădiri administrative, sedii societăţi comerciale
– dotări sportive şi de agrement,
– staţii comercializare produse petroliere
Pentru zona exclusiv rezidenţială POT maxim= 35% şi CUT max =1,05 pentru clădiri
de locuit cu maximum 3 niveluri şi POT max =20% respectiv CUT max = 2,0 pentru
clădiri de locuit cu peste 3 niveluri.
Pentru zona predominant rezidenţială POT maxim= 40 % şi CUT max = 1,2 pentru
clădiri de locuit în regim de maxim 3 niveluri, respectiv CUT maxim=2 pentru clădiri de
locuit cu peste 3 niveluri.
(I) (II) Reglementări comune pentru Zone comunale/rurale –rezidenţiale cu
funcţiuni complementare, dotări şi servicii publice şi Zone urbane sau periurbane
aflate în sfera de creştere a localităţilor urbane– rezidenţiale cu funcţiuni
complementare compatibile, dotări şi servicii publice
În situaţia în care pot fi admise în mod excepţional, integral alte funcţiuni în zonele
rezidenţiale se va respecta POT maxim de 40% pentru zone predominant rezidenţiale,
iar autorizarea lucrărilor de construcţii se va face doar cu obţinerea prealabilă a
acordului notarial al vecinilor (stânga, dreapta, spate).
Construcţiile nou propuse atât pentru construcţiile de locuit cât şi pentru alte funcţiuni
admise în mod excepţional, în regim de P şi P+1E vor respecta prevederile Codului Civil
cu privire la vecinătăţi şi în situaţia că depăşesc 2 niveluri se va respecta distanţa
minimă de ½ din H cornişă faţă de mezuinele laterale, cu excepţia clădirilor cuplate sau
înşiruite.
4
În ambele situaţii, construcţiile propuse vor respecta tipologia zonei, sau în cazul în care
aceasta nu există, se vor dezvolta de regulă cu faţadele principale şi posterioare înspre
stradă şi respectiv curte (grădină) evitându-se deschiderea de goluri (ferestre) la
încăperile principale (dormitoare, birouri, camere de zi etc) înspre limitele laterale ale
parcelei.
Clădirile de locuit în sistem colectiv se vor amplasa în puncte controlate prin Planurile
Urbanistice Generale (PUG) şi Planurile Urbanistice Zonale (PUZ), respectiv centre de
cartier, alte zone de interes, artere majore, capete de perspectivă etc, pe suprafeţe de
teren care se vor studia explicit pe suprafeţe compacte în cadrul PUZ . În toate cazurile
posibile acestea vor fi delimitate prin străzi sau separate prin zone verzi amenajate sau
alte tipuri de delimitări (funcţiuni) urbane compatibile, de terenurile destinate clădirilor de
locuit unifamiliale.
În cadrul zonelor exclusiv rezidenţiale în sistem individual se interzic următoarele:
􀂾 construirea a mai mult de 2 apartamente în cadrul parcelei de locuit în sistem
individual;
􀂾 dezmembrarea ulterioară a parcelei în scopul realizării mai multor construcţii, cu
excepţia situaţiei în care se respectă prevederile legale privind suprafaţa minimă
a parcelei ;
􀂾 unificarea ulterioară a mai multor parcele în scopul realizării de clădiri de locuit în
sistem colectiv cu regim de înălţime mai mare de trei niveluri;
􀂾 autorizarea clădirilor de locuit cuplate şi înşiruite fără acordul autentificat al
vecinilor adiacenţi calcanului.
În cadrul zonelor exclusiv rezidenţiale în sistem individual este posibilă realizarea de
clădiri de locuit de tip înşiruit cu perfectarea în consecinţă a operaţiunilor de unificare
şi/sau deslipire terenuri. Suprafaţa minimă a parcelei construibile în cadrul acestor zone
va fi de 500,00 mp, excepţie făcând parcelele înşiruite şi destinate tinerilor care se vor
supune reglementărilor legale în domeniu.
Zonele de dezvoltare urbană rezidenţiale vor avea în vedere asigurarea dotărilor şi
serviciilor publice în procent de minimum 5% din suprafaţa totală şi a spaţiilor verzi de
minimum 26 mp/locuitor, dar nu mai puţin de 5% din suprafaţa totală luată în studiu.
Regulamentele Locale de Urbanism (RLU) aferente PUZ vor defini reglementările
specifice zonei studiate cu respectarea celor din Regulamentul General de Urbanism
(RGU) aprobat cu HG 525/1996 cu modificările şi completările ulterioare, şi vor detalia în
mod obligatoriu următoarele :
– regim de aliniere impus pe toate arterele;
– tipul de acoperire (şarpantă şi/sau terasă), materialele din care se execută, gama
cromatică precum şi eventualele interdicţii;
– precizarea pantelor admise în cazul şarpantei şi recomandări cu privire la poziţia
coamei principale;
– cota maximă la cornişă ;
– ierarhizarea căilor de circulaţie şi organizarea majorităţii acestora pe direcţia
optimă din punct de vedere al însoririi şi ţinând cont de relief şi curbele de nivel.
-stabilirea unei game cromatice unitare pe subzone în cadrul PUZ şi menţionarea
tipurilor de finisaje propuse.
5
(III) Zone mixte /multifuncţionale/
Zonele mixte se definesc ca zone de locuit şi alte funcţiuni compatibile cu zona de locuit.
(1) Sunt permise:
– clădiri de locuit
– cădiri administrative/birouri
– unităţi de comerţ cu amănuntul, baruri şi restaurante, pensiuni turistice
– alte societăţi comerciale pentru întreprinderi mici şi mijlocii
– clădiri sociale, de învăţământ, culturale, ale administraţiei publice, edificii de cult,
dotări sportive
– staţii comercializare produse petroliere
(2) Pot fi admise în mod excepţional:
– obiective destinate agrementului şi turismului în acele părţi ale zonei mixte în care
se desfăşoară mai ales activităţi economice
În zonele mixte POT maxim este de 50 %. În cadrul zonei mixte subzonele destinate
funcţiunii rezidenţiale vor respecta procentele de ocupare pentru clădiri de locuit, iar
subzonele pentru celelalte funcţiuni vor respecta procentele stabilite potrivit legislaţiei în
vigoare.
Zonele mixte vor avea în vedere asigurarea procentului minim de 15 % din suprafaţa
totală luată în studiu pentru organizarea de zone verzi.
În subzonele pentru turism şi agrement procentul minim pentru spaţii verzi va fi de 25%
şi în subzonele pentru dotări sportive de 30%.
(IV) Zone centrale ale localităţilor
Zonele centrale servesc preponderent dispunerii de clădiri comerciale precum şi a
sediilor societăţilor comerciale cu profil economic, administrativ şi social-culturale.
(1) Sunt permise:
– cădiri administrative/birouri, reprezentanţe firme, sedii financiar – bancare
– unităţi de comerţ cu amănuntul, baruri şi restaurante, pensiuni
– obiective destinate agrementului
– construcţii cu destinaţie socială, culturală, dotări sportive şi de agrement, edificii
de cult
– staţii comercializare produse petroliere din clădirile dedicate parcărilor colective
– locuinţe destinate personalului supraveghere şi întreţinere precum şi locuinţe de
serviciu
– alte locuinţe în conformitate cu prevederile particulare ale PUZ -ului
(2) Pot fi admise în mod excepţional:
– întreprinderi mici şi mijlocii cu caracter nepoluant
– alte staţii de comercializare produse petroliere decât cele prevăzute la aliniatul
precedent
– alte locuinţe decât cele prevăzute la aliniatul precedent
(3) În cazul în care, motive urbanistice particulare justifică aceasta, pentru părţi ale
zonelor centrale poate fi stabilit că:
– mai sus de un anumit etaj sunt permise doar locuinţe
– un anumit procent din suprafaţa unui etaj urmează a avea destinaţia de locuinţă
POT maxim aferent zonelor centrale în mediul urban este de 70 % şi în mediul rural de
50%.
6
Zonele centrale din mediul urban vor avea în vedere asigurarea procentului minim de 10
% pentru zone verzi din suprafaţa totală luată în studiu, iar cele din mediul rural
procentul minim de 25 %.
(V ) Zone de producţie
Zonele de producţie servesc preponderent amplasării de spaţii de producţie,
întreprinderi /ateliere de producţie mici şi mijlocii cu caracter nepoluant.
(1) Sunt permise:
– Spaţii de producţie, intreprinderi/ateliere de orice fel, depozite, servicii publice,
– clădiri administrative, birouri;
– staţii comercializare produse petroliere
– spaţii pentru sport şi agrement
(2) Pot fi admise în mod excepţional:
– clădiri de locuit destinate personalului de supraveghere şi întreţinere precum şi
locuinţe de serviciu
– construcţii cu destinaţie socială (sanitară), culturală, precum şi edificii de cult,
parcuri de distracţii
POT maxim admis zonelor de producţie va fi stabilit la 55 %. În cadrul zonelor de
producţie se vor organiza zone verzi în procent de minimum 20%.
( VI) Zone industriale
Zonele industriale servesc exclusiv dispunerii de spaţii industriale , întreprinderi/ateliere
de producţie, cu precădere a celora care nu pot fi amplasate în alte zone, datorită
impactului negativ asupra mediului înconjurător. Acestea se vor amplasa comasat în
afara zonelor urbane şi rurale ţinându-se cont de direcţia principală a vânturilor
dominante.
(1) Sunt permise:
– intreprinderi/ateliere de orice fel, depozite, servicii publice
– staţii comercializare produse petroliere
– clădiri sport şi agrement
(2) Pot fi admise în mod excepţional:
– locuinţe destinate personalului supraveghere şi întreţinere precum şi locuinţe de
serviciu
– amplasamente cu destinaţie socială (sanitare), culturală, edificii de cult.
În cadrul zonelor de producţie se vor organiza zone verzi în procent de minimum 20%.
(VII) Zone cu destinaţia turism şi agrement (recreere)
Zonele speciale cu destinaţie de turism şi agrement de regulă se vor organiza în
extravilanul localităţilor:
(1) Sunt permise :
– pensiuni turistice
– hoteluri
– spaţii alimentaţie publică
– spaţii comercializare produse preambalate alimentare
– case de vacanţă
– zone de campinguri
7
– amenajări cu destinaţie sportivă potrivit reglementărilor PUZ.
– spaţii de parcare
(2) Pot fi admise în mod excepţional:
– clădiri de locuit individuale iar în reglementările PUZ poate fi stipulat ca
amplasarea acestora să fie permisă numai grupat.
– spaţii de parcare pentru remorcile de locuit şi locuri pentru amplasarea de corturi
în zonele de camping.
Regimul de înălţime şi suprafaţele construite ale caselor de vacanţă, şi ale spaţiilor de
cazare în sistem colectiv (hoteluri, pensiuni turistice) se vor limita prin PUZ în funcţie de
particularitatea peisagistică a zonei respective.
În cadrul zonelor cu destinaţia agrement şi turism parcela minimă va fi de 300,00 mp, iar
zonele verzi în cadrul zonelor de agrement vor fi de minimum 25 %, iar în cadrul
parcelei de minimum 70%.
(VIII) Alte zone de interes
Prin alte zone de interes se vor defini/stabili acele zone care se deosebesc fundamental
de cele prezentate în paragrafele de mai sus. Pentru acestea se vor stabili exact
destinaţiile şi felul utilizării lor. În categoria „ zone cu destinaţie specială” vor intra:
– zone/staţiuni turistice, staţiuni balneare;
– zone destinate centrelor comerciale şi a intreprinderilor comerciale amplasate pe
suprafeţe mari de teren
– zone pentru târguri, expoziţii şi congrese
– zone destinate campusurilor universitare
– zone pentru spitale, clinici medicale
– zone portuare
– zone cu instalaţii ce servesc studiului, dezvoltării sau utilizării de energii
regenerative ca energie eoliană sau solară.
În cadrul altor zone de interes se vor organiza zone verzi în procent de minimum 30 %.
(IX) Parcări şi garaje
Amplasarea de parcări şi garaje este permisă în toate zonele de dezvoltare atâta timp
cât nu se specifică altceva prin reglementările PUZ.
(1) Sunt permise :
– parcări şi garaje în zonele de dezvoltare rezidenţiale precum şi în zonele cu
destinaţie de turism şi agrement , potrivit normelor în vigoare.
Se va asigura numărul de locuri de parcare în cadrul parcelei indiferent de
funcţiunea clădirii sau clădirilor în cauză.
(2) Sunt interzise :
– parcări şi garaje pentru camioane şi autobuze precum şi a
remorcilor acestora în cartierele exclusiv rezidenţiale.
– parcări şi garaje pentru autovehicule cu greutate proprie de
peste 3,5 t precum şi pentru remorcile acestora, în localităţi
mici şi în cartierele exclusiv rezidenţiale.
8
Prin PUZ se pot preciza subzonele destinate exclusiv amplasării de construcţii pentru
locuri de parcare sau garaje precum şi amenajări conexe acestora.
Prin PUZ se poate stabili, că în anumite zone construibile sau în anumite subzone ale
acestora nu este permisă, sau este permisă doar în anumite limite, amplasarea de
parcări şi garaje.
POT maxim 55 %.
Se vor asigura zone verzi în procent de minimum 20% din suprafaţa totală a parcelei.
*
Pentru toate zonele de dezvoltare şi tipologiile funcţionale propuse în zonele de câmpie
distanţa de protecţie minimă faţă de pădurile existente în vecinătate va fi de 100,00 m,
(excepţie făcând zonele protejate aprobate) iar pentru zonele colinare şi de munte de
30,00 m (echivalentă cu înălţimea maximă a arborilor).
Regulamentele locale de urbanism (RLU) aferente PUZ se vor alinia directivelor
europene în ceea ce priveşte asigurarea energiei utilizate şi din surse alternative
(eoliene, solare, fotovoltaice, geotermale etc ) .
Se impune totodată definirea unor termeni folosiţi atât în legislaţia europeană cât şi în
legislaţia românească, dar a căror percepţie poate fi interpretată diferit de către
persoanele fizice şi juridice implicate în actul de construcţie.
Indicatori (indici) urbanistici – instrumente urbanistice specifice de lucru pentru controlul
constructibilităţii terenurilor şi al dezvoltării durabile.
POT maxim reprezintă un indicator de cantitate şi este raportul între suprafaţa
construită şi suprafaţa terenului exoprimată în procente, POT = Sc/ St x 100
CUT maxim reprezintă un indicator de calitate şi este raportul dintre suprafaţa
construită desfăşurată şi suprafaţa terenului CUT = Scd / St
Prin funcţiuni complementare se definesc spaţiile din cadrul clădirilor de locuit care pot
primi destinaţii legate de regulă de profesiile liberale ale deţinătorilor imobilului sau pot fi
închiriate unor societăţi comerciale pentru diverse prestări servicii.
Zonă predominant rezidenţială este zona care pe lângă funcţiunea de locuit dezvoltă şi
dotări şi servicii publice.

27 Octombrie, 2009 at 2:33 pm 1 comentariu

Articole mai vechi


Categorii

Feeds